Mărturii despre Părintele Lavrentie

SFĂTUITOR ŞI PLIN DE UMOR
Un frate îi mai făcea focul şi mai lăsa uşa deschisă de la cameră crezând că se aprind mai repede lemnele. Dar fiind iarnă, părintelui îi era frig şi l-a răbdat de trei ori dar a patra oară, când a lăsat uşa deschisă, i-a spus în aşa fel ca fratele să nu se supere: “Fiule, închide uşa că intră ţânţarii.”

Părintelui îi plăcea să te îndrepte cu cuvântul blând, iar alteori te mustra glumind.

*

Părintele era împotriva avorturilor. El credea că majoritatea necazurilor vin în urma păcatului acestuia. Aşa că pe toţi care veneau la dânsul îi întreba astfel:

-Eşti căsătorit?

-Da.

-De câţi ani?

-De cinci ani.

-Şi câţi copii ai?

-Un copil.

-Puţin, un copil în cinci ani. Ce ai făcut cu ceilalţi? I-ai mâncat?

-M-am ferit de a-i naşte.

-Cât îţi dă Dumnezeu atâţi să faci. E păcat şi gândul acesta că nu vrei să faci copii, dar să mai şi faci avorturi. Dacă acesta, pe care l-ai avortat, era un suflet ales prin care Dumnezeu voia să-ţi mântuiască neamul tău?

Dacă mama poetului Mihai Eminescu nu voia să-l nască, nu îl mai aveam pe Eminescu.

Un copil este mai scump decât tot globul pentru că are suflet nemuritor. Dumnezeu pune sfletul în trupul copilului ca el să se mântuiască, să se bucure şi el de rai şi tu îl osândeşti, îl opreşti de a se naşte.

Să-i spui femeii că ea e holda lui Dumnezeu şi dacă naşte se aseamănă Maicii Domnului şi de fiecare copil ce-l aduce pe lume îngerii din cer se bucură. Aşa cum Fecioara Maria, când îngerul Gavriil i-a binevestit apropiata naştere a lui Hristos, a fost ascultătoare şi supusă şi i-a spus acestuia: “Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău”, aşa să zică şi ea lui Dumnezeu când rămâne însărcinată: “Iată, Doamne, roaba ta, voi naşte copilul pe care mi l-ai dat Tu”. Aşa să faceţi, şi vă va merge bine.

*

Odată, eram paznic şi părintele a venit pe la ora 4, cu fratele Dan, şoferul său, de la Sf. Maslu. Eu, deschizându-i poarta, a intrat în curte şi, binecuvântându-mă, mi-a spus: “Ce faci, fiule, pe căldura asta cu mănuşi?” Era iarnă şi ger şi eu i-am răspuns: “Ce să fac părinte dacă e frig?” Părintele mi-a zis: “Ce, eşti femeie? Lasă, stai cu mâinile goale, să te căleşti puţin.”

Părintele fusese la tinereţea lui un om dintr-o bucată, îmi povestea că în 1947 a fost zăpadă multă la Frăsinei şi a trebuit să plece cu părinţii după lemne. Cu topoare şi cu fierăstraie prelucrau lemnul şi îl duceau cu boii, pe frigul acela, la mânăstire. Iar când se întâmpla să-i îngheţe mâinile lua zăpadă şi le freca până se încălzeau, dar mănuşi nu purta. Deci pe semne acelaşi lucru vroia de la mine ca eu să mă învăţ cu greul şi să nu mai fug de el.

*

Părintele era de acord ca românii din pricina sărăciei să lucreze în străinătate numai dacă respectivii ţineau posturile de peste an, adică cele 4 posturi, se spovedeau regulat şi se împărtăşeau şi cu condiţia să se întoarcă înapoi în ţară.

Să vă povestesc o întâmplare cu un prieten de-al meu.

Un ucenic al părintelui, care ţinea posturile, s-a hotărât să plece în Franţa ca să lucreze. Soţia lui fusese dată afară din serviciu şi se aflau într-o situaţie grea. Deci s-a dus la părintele, s-a spovedit şi cu binecuvântarea dânsului s-a hotărât să plece.

Prietenul meu, la fel, voia să plece şi el în acelaşi timp şi tot în Franţa şi coincidenţa a făcut să-i fac cunoştinţă cu ucenicul părintelui. Eu i-am spus părintelui şi mi-a zis să nu se ducă, are serviciu bun şi acolo sunt mii de secte şi dacă nu este tare în credinţă, se pierde.

Prietenul meu era inginer, nu ţinea posturile şi eu i-am dat dreptate părintelui şi i-am spus-o şi lui. Dar, din păcate, acesta nu a vrut să asculte şi a plecat în Franţa, cu binecuvântarea altui părinte, luându-şi concediu. Şi ce credeţi? Nici nu şi-a terminat concediul că l-au dat afară de la serviciu şi nici nu şi-a găsit ceva de lucru în Franţa. Toate acestea i s-au întâmplat datorită neascultării lui. Iar ucenicul părintelui şi-a găsit de lucru şi a rămas acolo.

Eu, toate i le-am spus părintelui şi el mi-a spus: “E, ai văzut, fiule, care sunt judecăţile lui Dumnezeu! Ăla pentru că era sărac şi plecase să lucreze cinstit, nu să fure, şi pentru că postea şi se ruga, nu l-a lăsat Dumnezeu, iar prietenul tău pentru că din dorinţa de a căpăta mai mulţi bani a plecat, şi-a pierdut şi serviciul ce-l avea.”

*

Un frate a fost rugat odată de părintele să-i spele nişte rufe, iar fratele i-a spus părintelui că i le dă la o maşină de spălat şi le spală ea automat. “Bă, lasă tu maşina şi spală-le cu mâinile tale, ca să ai şi tu plată, altfel îţi ia maşina plata.”