Martiri ai temniţelor

Pentru că astăzi îi prăznuim pe Sfinţii Martiri Brâncoveni, care cu atâta tărie şi curaj au apărat credinţa creştină, m-am gândit să vă pun la suflet, dragi cititori ai blogului, alţi Sfinţi Martiri, apărători şi trăitori ai Ortodoxiei în temniţele comuniste de la mijlocul veacului trecut.
Campania "Din temniţe spre sinaxare" a debutat la începutul acestui an cu lansarea albumului "Fericiţi cei prigoniţi - martiri ai temniţelor româneşti". Cu toate acestea, un număr mic dintre românii ortodocşi cunosc câte ceva din viaţa celor care s-au jertfit pentru apărarea neamului şi a credinţei străbune. Iată ce zice Părintele Gheoghe Calciu Dumitreasa: "Noi n-am prea dus ispitele, să ştiţi. Adică ispitele le-am dus, dar n-am dus suferinţa aceea...doar unii au dus-o. Însă eu zic că e ca în Scriptură, când Dumnezeu a vrut să se spulbere Sodoma şi Gomora şi Avraam s-a tocmit cu îngerii...Dacă erau zece oameni buni, cetatea era salvată. Sigur, erau mai mult de zece oameni buni în închisoare, însă eu cred că asta a fost o ispăşire pentru întregul neam. Buni sau răi, cum am fost, noi am fost jertfele. Noi am fost ţapul pe care evreii îşi puneau mâna şi îl alungau în pustie, ca să ducă păcatele lor. S-a pus pe noi mâna ţării acesteia, ca să plătim pentru tot poporul..."
Nu vreau să fac un rezumat al cărţii, pentru că mi-ar fi practic imposibil. Fiecare filă a acestui album reprezintă o întreagă poveste. Pot doar să amintesc câteva nume, poate cele mai semnificative, sau poate că nu, ale celor despre care am scris mai sus: Valeriu Gafencu ("Sfântul închisorilor"), Părintele Ilarion Felea, Părintele Daniil Sandu Tudor, Ioan Ianolide, Virgil Maxim, Alexandru Ştefănescu (Monahul Athanasie de la Petru Vodă de care îmi amintesc întotdeauna cu plăcere), Nichifor Crainic, Radu Gyr, Gheorghe Jimboiu, Părintele Constantin Voicescu, Părintele Gheorghe Calciu şi dintre cei care se mai află în viaţă: Părintele Iustin Pârvu, Părintele Arsenie Papacioc, Părintele Adrian Făgeţeanu, Marcel Petrişor şi mulţi, mulţi alţii.
Nu mă pot însă abţine... măcar un fragment...pe celelalte îi las pe cei interesaţi să le descopere.
"Cea mai frumosă prezenţă de la Târgu-Ocna, după Valeriu, a fost Gherorghe Jimboiu. În anii 1944-1948 Gheorghe conducea studenţimea din Braşov. Se pregăteau de luptă împotriva comuniştilor. A fost arestat în 1949. A fost supus timp de un an unei anchete dure, care i-a distrus sănătatea. În timpul torturilor s-a rugat cu putere şi spunea că a simţit real ajutorul lui Dumnezeu. A primit 15 ani de muncă silnică şi a fost adus la Târgu-Ocna, căci pe lângă ciroza hepatică de care suferise se îmbolnăvise şi de TBC. Între noi s-a distins din primul moment. Rostea zilnic, pe lângă rugăciunile obişnuite, de cincizeci de ori Psalmul 50, dedicându-l de fiecare dată unui om sau unei cauze. Se ruga uneori în pat, alteori la plimbare, numai să fie liniştit. Era senin şi evident desprins de cele lumeşti. Înseta după apele cele mai adânci ale vieţii lăuntrice.. Când a aflat de rugăciunea minţii a început s-o practice, înlocuind treptat Psalmul 50. Înainta repede şi intens. În curând a început s-o rostească în inimă. Simţea un plâns răcoritor curgând înăuntru. Vedea lumina lăuntrică. Se bucura de darurile Duhului Sfânt. Era feciorelnic şi hotărât să rămână toată viaţa al lui Hristos. Dumnezeu îl mistuia cu slava vieţii veşnice. Este înmormântat fără cruce în cimitirul politic din Aiud"(Ioan Ianolide)

BLESTEMUL AIUDULUI
de Radu Gyr

Aiudule, Aiudule,
temnita crunta,
fa-te zaludule
piatra marunta.

Focul mance-te
ca nu te saturi.
Mereu vrei scancete
si bei oftaturi.

Vantul destrama-te
ca nu-ti ajunge
- si'n marea-ti foamete -
mereu vrei sange.

Apele faca-te
ape ca ele,
lacrimi din lacate
plans de zabrele.

Grindina 'ndoaie-te
spele-te ploaie,
lanturi si geamãte
sa ti le'nmoaie.

Aiudule, Aiudule
fiara nauca,
face-te-ai crudule
scrum si naluca.