Cum să dobândim duhul patristic

"Statornicia este ceva ce se lucrează printr-un regim duhovnicesc întemeiat pe înţelepciunea predanisită  de Sfinţii Părinţi - nu simplă supunere faţă de tradiţie de dragul tradiţiei, ci mai curând o asimilare conştientă a ceea ce bărbaţii de Dumnezeu înţelepţiţi au văzut şi au scris. În aspectul său exterior, această statornicie se lucrează printr-un pic de rugăciune, rugăciune pe care o avem în slujbele bisericeşti ce au ajuns până la noi. Fireşte, în alte locuri ea se săvârşeşte mai mult sau mai puţin, după puterile fiecăruia.
Statornicia presupune şi citirea scrierilor duhovniceşti, de pildă la masă. Trebuie să fim necontenit injectaţi cu nelumescul, ca să putem lupta cu partea opusă, cu lumescul, care ne roade neîncetat. Dacă încetăm, fie şi numai pentru o zi, aceste "injecţii"cu nelumescul, evident că lumescul începe să ne copleşească. Petrecând o zi fără ele, lumescul ne invadează; două zile - încă şi mai mult. Şi curând ne dăm seama că gândim din ce în ce mai mult în chip lumesc, pe măsură ce stăm tot mai mult în contact cu acel tip de gândire şi tot mai puţin în contact cu gândirea de tip lumesc.
Aceste injecţii - injecţii zilnice cu hrană cerească - sunt partea exterioară, iar partea lăuntrică este ceea ce se numeşte viaţă duhovnicească. Viaţa duhovnicească nu înseamnă a fi în nori, rostind Rugăciunea lui Iisus sau trecând prin felurite mişcări, ci înseamnă a descoperi legile viaţii duhovniceşti ce se aplică propriei poziţii, propriei situaţii. Aceasta vine în decursul anilor, prin citirea atentă a Sfinţilor Părinţi cu carneţelul în mână, notând pasajele ce ni se par cele mai semnificative, studiindu-le, descoperind cum ni se aplică şi, dacă este nevoie, revăzând părerile anterioare asupra lor pe măsură ce le pătrundem ceva mai adânc, descoperind ce spune un Părinte despre un lucru, ce spune al doilea şi aşa mai departe."

P.S. Îndemnul Părintelui Serafim de a citi/asculta scrierile Sfinţilor Părinţi la masă se poate realiza şi prin asculatarea la masă a unui CD cu poveţe duhovniceşti sau conferinţe ale Părinţilor contemporani. Am preluat această idee după ce am văzut-o la o mănăstire cu o obşte foarte mică pe care o vizităm uneori şi ne-a plăcut.

Pisicile de la Platina...

Un alt fragment din cartea "Viaţa şi lucrările Părintelui Serafim Rose", de data aceastra referitor la pisici:

"Ani de zile după mutarea lor, părinţii (Serafim şi Gherman) nu avuseseră pisici sau câini, gândind, în zelul lor de atunci, că nu este călugăresc a avea animale de casă la schit. Apoi, într-o bună zi, Nina le-a adus un dar. Stând cu Părintele Gherman în pridvor, i-a spus să închidă ochii şi să întindă mâinile. Când i-a deschis, s-a trezit că ţine în braţe o pisicuţă gri. I-a spus Ninei că nu-i trebuie pisica, însă ea l-a întrebat dacă nu cumva are şoareci care îi fac necazuri. "Bine", a spus Părintele Gherman, adresându-se pisicii: "Dacă prinzi un şoarece într-o oră, poţi să rămâi. Dacă nu, va trebui să pleci."

Pisica a fugit sub clădire şi după 15 minute, pe când Părintele Gherman şi Nina stăteau încă de vorbă, a adus un şoarece în pridvor şi l-a depus la picioarele Părintelui Gherman, îndeplinindu-şi astfel cu promptitudine prima ascultare călugărească.

Înainte de venirea pisicilor părinţii văzuseră în repetate rânduri în zona schitului şerpi cu clopoţei. Însă după venirea pisicilor, rareori au mai văzut astfel de şerpi. Părinţii au dedus că şerpii fuseseră atraşi în clădiri de şoareci, însă acum, când pisicile reduseseră considerabil populaţia de şoareci, şerpii nu mai aveau motiv să se apropie.

Întrucât nu se cuvine să dai unui animal numele unui sfânt, părinţii şi-au numit pisicile după ceva - de obicei un loc - legat de sfântul pomenit în ziua când animalul sosise. Astfel o pisică sosită în ziua Sf. Gherman din Alaska a fost numită Alaska; alta venită de Sf. Theodor Tiron, A fost numită Tiron. O pisică fumurie, cu ochi trişti, s-a întâmplat să sosească la praznicul Maicii Domnului, Bucuria Tuturor Întristaților: de aceea a fost numită Întristare."