Nu-i nimic mai scump de la Dumnezeu, dragii mei, ca timpul. Ne-a creat Dumnezeu singur numai pentru El. Si daca ne lasa timp si ne prelungeste timpul vietii noastre [o face] tot cu scopul ca sa fim impreuna. Nici un dar nu e mai mare de la Dumnezeu ca timpul pe care ni-L da. Pentru ca moartea nu vine sa-i faci o cafea. Vine sa te ia.
Am avut ocazia la varsta mea sa stau la multe capataie de morti. Nici o teologie - nu mai vorbesc de filosofie, care e depasita prin ea insasi - nu te invata mai mult decat suferinta Crucii. Cine fuge de Cruce fuge de Dumnezeu. Nu se poate fara jertfa! Si acesti oameni care mureau - tipete, urlete, vaiete, glasuri inspaimantatoare - vedeau toti pacatele ca cei mai mari teologi, pentru ca stiau ce-i asteapta si voiau foarte mult sa se intoarca. Pentru ca numai intorcandu-se inapoi se mai putea repara. Dar inapoi nu se mai putea… ca a venit “aia” sa te ia. Si atunci toti doreau foarte mult sa mai traiasca macar o zi. Si se pune mereu problema, [pentru] noi care ne lafaim in timp liber: ce e o zi? Dragii mei, nu o zi, o clipa [in care] daca e concentrat Dumnezeu, ti se considera prilej de a te salva.
N-are nevoie sa dea socoteala Dumnezeu. Ca nu face demonstratii Dumnezeu. Dracul e un tolerat, nu e o putere. Dar are libertatea sa ne “coseasca”, sa ne ispiteasca, deci sa ne trezeasca. Deci, intr-un fel, contribuie foarte mult la mantuirea noastra. El e urat, nesuferit ca nu stie sa iubeasca. E atat de urat incat e cu neputinta sa nu mori daca il vezi. O fetita credincioasa a vazut un drac, nu chiar in adevarata lui putoare si uraciune si a preferat sa mearga toata viata cu picioarele goale pe jar [numai] sa nu mai vada un drac. Dar sa stiti ca si despre ingerul pazitor se spune ca e cu neputinta sa nu mori daca l-ai vedea in adevarata lui lumina. Si totusi, omul - in general, umanitatea - e deasupra angelitatii. Ingerul e creat de Dumnezeu cu misiunea de relatie, de legatura intre marile valori la sistem ceresc, Dumnezeu fiind de fata permanent. Dar omul este stapan pe univers. Omul este un dumnezeu dupa har. Vreti argumente? Chip si asemanare!
Despre asta nu se prea vorbeste. Se vorbeste la istorie, la clasa, ca sa iei o nota. Dar trebuie trait momentul nostru. Eu am spus ca o clipa poate sa fie un timp si o suspinare poate sa fie o rugaciune. Ei, suspinarea asta care e plecata din adanc, Dumnezeu o pretuieste mai mult decat cosul de lacrimi. Pentru ca n-are nevoie Dumnezeu de cuvinte, are nevoie de inima ta! Ca nimic nu e mai scump, dragii mei, pe lume ca lacrima pocaintei. Asta deschide cerurile!
Asa ca, sa nu va descurajati, dar sa pretuiti timpul. N-asteptati sa vina alt sfat. “Astazi de veti auzi Glasul Meu sa nu se invartoseze inimile voastre“, cum zice Mantuitorul; si este valabil. Dragii mei, daca ati sti cat de scump e un om… Ca sa va dati seama pe cine bagam noi in iad! Omul este dumnezeu dupa har. Fiul Omului, adica Mantuitorul, I S-a zis Fiul Omului pentru ca este f
iul lui Adam si Eva. Adam a fost intai. Ca S-a facut Om, dar desavarsit.
Maica Domnului, fratii mei… Mi-e si frica sa vorbesc! Cat poate Dumnezeu cu puterea, poate si Maica Domnului cu rugaciunea. E foarte suparata pe toti acei care nu-i cer nicodata nimic. Ne-asteapta, ne doreste; lumea o barfeste, dar ea vindeca mamele celor care o barfesc. Nu tine cont de nimic! Nu mai e timp sa mai judecam…
Fratii mei, Iisus Hristos ne-a adus mai multe decat ne-a pierdut Adam. Ne-a dat putinta de-a ne indumnezei dupa har. Ne-a dat putinta sa ne iertam vrajmasii. Dragii mei, iubirea vrajmasilor nu e un sfat, e o porunca. Ne va intreba de ce n-am iubit. Si multi spun: „Parinte, pana aici! De aici nu mai putem!“; „Bine, nu puteti! Inseamna ca nu stiti ca focul iadului are calorii de mii de ori mai mari decat asta [cel de pe pamant], n-are nici lumina si nici nu te vezi cu cineva. Si cat stai? 1000 de ani? Nu! O vesnicie! Fara sa vezi pe nimeni, fara cea mai mica speranta ca sa scapi“.
Ca daca in iad ar spune cineva ca peste 1000 de ani iesi de-aici tot e o nadejde si suferinta aia grozava, incalculabila , se usureaza, ca stii ca este o speranta totusi. Asta e cruzimea vesniciei. De asta spune intr-un loc, ca cine stie ca va fi vesnicie si nu ia masuri merita [dus la] casa de nebuni.
Nu pierdeti timpul, dragii mei! Astazi vorbim si maine nu stim daca mai suntem. E posibi: te musca o muscatura veninoasa, iti cade o caramida in cap cand nu te-astepti si, pe urma, suntem la dispozitia stapanului nostru Dumnezeu. Si daca nu vine moartea maine, aveti timp sa castigati haruri deosebite. Asa ca sa pretuiti foarte mult [timpul]. Ca daca ar fi cu putinta sa-i intrebam pe cei de sus „ce v-a costat de ati ajuns la atata fericire?”. „Timp, putin timp petrecut bine!“.
Ne-am inchinat frumos, ortodox, n-am tinut cont de “ecumenisme”. Fereasca Dumnezeu! Pe viata si pe moarte! Uite, am scris „Singur Ortodoxia“! (…) S-au despartit de noi? Ii primim inapoi. Cu inimile deschise, nu stim sa mintim. Fara conditii si cu smerenie. Nu le dam canon ca de ce au facut asta. Dar ei nu vor sa vina pocaiti sa facem unitate universala. Ei vor sa ne pacaleasca: am castigat si pe astia prostii! Ramaneti ortodocsi pe viata si pe moarte! Nu pentru ca asa am apucat. Pentru ca ortodoxia implineste omul din tine. E singura modalitate universala fara de care nu se poate trai. Si [noi, ortodocsii] n-am desfintat nimic. [Ei] au modificat… A venit si se considera papa vicarul lui Hristos. Ce vicar, cand Hristos traieste? Hristos e viu! Zice ca „Eu sunt cu voi pana la sfarsitul veacurilor“. Si mai mult: „Fara de Mine nu puteti face nimic. Nu se misca fir de par fara Voia Mea“. E atat de prezent incat ramai uimit, nu numai in miscari, ci si in ganduri El ne guverneaza, Care ne-a facut cu atat dragoste divina ca sa fim impreuna in vecii vecilor. Si n-a lasat Dumnezeu ca sa ne guverneze un drac.
Uite, am fost intrebat ce e viata? Viata este moarte continua. „Un cuvant de folos parinte!” Sa stii sa mori si sa inviezi in fiecare zi. Asta e lupta! Sa mori pacatului. Cand Iisus Hristos era pe lacul Ghenizaret si le-a spus ucenicilor „luati-o spre tarmul celalat“, s-au urcat in corabie si au inceput valurile sa acopere corabia. „Doamne, scoala ca pierim!“. „Aaa, va si vedeati in fundul marii cu Mine cu tot? N-am spus eu bine sa o luati pe aici? Dar voiati fara valuri, voiati fara incercari, voiati fara Cruce?” Nu se poate! Cate minuni a facut Mantuitorul de-ti sta mintea in loc! Invia oamenii ca si cum erau jucarii. Dar n-a mantuit lumea atunci. Numai la Cruce, numai la jertfa. Acum a vazut dracul, cu adevarat i-a venit sfarsitul… Mantuitorul era pe Cruce si se vaita satana. Deci jertfa este conditia desavarsirii noastre crestine.
(sursa: www.razbointrucuvant.ro)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu