14 decembrie 2010

Confesiune...

De două luni am pornit, împreună cu un grup de prieteni,  o campanie ortodoxă de informare în liceele sibiene cu teme precum manipularea mass-media, iubire, sex, anticoncepţionale, avort şi alternativa. De două luni nu mai dorm, nu mai mănânc, nu mai scriu pe forumuri, nu mai citesc, nu mă mai uit la filme...şi mă întreb: oare de ce simt că trebuie să mă implic într-atât? oare de ce simt atâta iubire şi compasiune pentru aceşti tineri la care altă dată întorceam capul pe stradă cu un soi de dispreţ şi dezaprobare?
La sfârşitul acesta de săptămână am fost la mănăstirea Sâmbăta  de Sus (Brâncoveanu) unde ne-am adunat mai mulţi din ţară care desfăşurăm campanii asemănătoare. E de prisos să spun că am întâlnit o mulţime de oameni grozavi, oameni de care nu-ţi mai venea să te desparţi. Anamaria, una din fetele întâlnite acolo, a făcut o remarcă pe care am înregistrat-o imediat. A spus că ea, atunci când merge prin licee, nu simte că merge să susţină o campanie anti-avort sau anti-anticoncepţionale sau anti-libertinaj sau ce mai vreţi voi ,ci merge să-l propovăduiască pe Hristos şi Evanghelia Sa, în măsura în care e capabilă de acest lucru şi are binecuvântare. Da, până la urmă asta facem, nu? Sau asta ar trebui să facem. Să-L aducem pe Hristos în sufletele de multe ori golite de sens ale acestor copii. Şi atunci parcă mi s-a luat o ceaţă de pe ochi...Da, de asta simt că trebuie să fac mai mult, de asta simt această luptă care se dă în mine. Pentru că şi eu am fost ca ei. Exact ca ei. Fără să ştiu de ce merg prin această lume, fără să ştiu Cine mă iubeşte, fără să înţeleg ce trebuie să fac mai departe. Şi exact atunci, exact în anii aceia de liceu, în anii aceia de căutări pentru mine Dumnezeu mi-a trimis un om care mi-a vorbit pentru prima oară despre Adevăr, despre frumuseţea religiei mele pe care eu o renegasem, despre o Iubire fără limite şi despre multe, multe alte lucruri care îmi erau străine până atunci. Şi prin acest om mi-a mai trimis încă vreo câţiva zeci de oameni la care am găsit răspunsuri la întrebările mele în ceea ce au scris. Oameni ca vrednicul de pomenire Părinte Teofil Părăian care mi-a descoperit bucuria şi tinereţea Ortodoxiei şi pe care l-am îndrăgit enorm în acei ani de prime căutări, oameni ca Părintele Savatie Baştovoi care a spulberat  pentru mine  definitiv mitul că la biserică merg doar bătrânei şi băbuţe care n-au ce face altceva acasă, oameni ca Părintele Rafail Noica, Părintele Cleopa şi alţii. Dumnezeu lucrează prin oameni...poate a venit vremea să mulţumesc cumva pentru darul pe care mi l-a trimis atunci...

4 decembrie 2010

Părintele Nicolae Tănase la Pro Tv

De mai bine de 20 de ani are grija de copii abandonati, de copii fara parinti, de tinerii alungati din caminele de copii. Acolo, la Valea Plopului si Valea Screzii, parintele Nicolae Tanase a pus bazele unei alte Romanii. Mai buna, mai curata, lipsita de egoism. Cu Asociatia ProVita, parintele Tanase duce o lupta pentru viata.
Acum 13 ani, la ProTv parintele Nicolae Tanase vorbea despre un proiect greu de crezut si atunci, dar si acum. Un sat al copiilor fara parinti.
Acum valea s-a umplut si de case si de copii. Copii abandonati prin spitale, copii fara parinti, copii ai strazii, copii lasati aici de mame imediat dupa nastere. Pe toti, preotul Tanase i-a adunat in tabara dintre dealuri. Povestea a inceput in 1990.
Tata a sase copii, parintele a inceput un adevarat razboi impotriva avortului, iar mamele pe care le convingea sa-si nasca pruncii ii lasau in grija lui. In 97, in tabara din vale erau 30 de locuri.
Acum, in viitorul despre care vorbea acum 13 ani, tabara e tot neincapatoare. Pana acum, pe aici au trecut 1600 de suflete. Asa ca in vale apar mereu case.
Intr-o lume egoista, in care trecem unul pe langa celalalt fara sa ne pese, ce se intampla in Valea Screzii pare greu de crezut. Aici, “egoismul” a fost sters din dictionar.
Pe cei care ajung in Vale manati de curiozitate ii duce prin camerele copiilor cu gandul ca poate ii convinge sa se intoarca si sa ajute.
Cat de greu e sa hranesti in fiecare zi 328 de guri, sa imbraci si sa educi o armata de oameni numai parintele stie. A fost nevoit sa invete. Copii sunt ingrijiti, hraniti si supravegheati de femei angajate din sat.
Cu exemplul sau, parintele Tanase a reusit sa schimbe si mentalitatea oamenilor din zona, sa-i faca mai buni. In anii 90, satenii din Valea Plopului si Valea Screzii au vazut ce face parintele si au inceput sa-l ajute. In casele lor au primit o parte din copii.
Cine este apt de munca trebuie sa munceasca si sa produca. Parintele este si manager si psiholog este si mama si tata.
Chiar daca statul nu se implica, multi oameni de bine l-au ajutat si il ajuta: cu bani, mancare sau materiale de constructie. Cu stilul sau direct, sincer si taios parintele are o vorba buna pentru toti.
Pentru baietii gata de insuratoare a cumparat pamant. Pentru fete strange zestre.
In fiecare casa din tabara sunt copii. Intr-una i-a asezat laolalta pe copii de gradinita.
Se ataseaza imediat de noii veniti, au nevoie de caldura. Cand te uiti la ei intelegi in parte ce face si de ce face parintele Tanase. Fiecare copil isi povestea lui, unii sunt aici de cand se stiu. Sunt invatati de mici sa se descurce si sa ajute. Aici, ei sunt o familie.
Unii dintre ei sunt luati la un moment dat de familii acasa. Altii insa raman aici, merg la scoala, la studii. Pana acum 8 copii din tabara au intrat la facultate.
Incolonati, copiii pornesc care satul din deal, la scoala. Pentru sateni sunt copii din tabara sau copii parintelui. Fara sa-ti dai seama, se prind de mana ta si merg alaturi de tine. Te fac sa intelegi ca asa e viata facuta: sa mergem impreuna si sa ajutam. In drumul spre scoala copii predau o lectie invatata de la parintele: iti ofera fara sa te cunoasca ce au ei mai de pret: dragoste.
Pe Valea Screzii si in Valea Plopului, de 20 de ani, functioneaza o alta Romanie. O Romanie care uimeste. Una a generozitatii si dragostei, o Romanie care are nevoie in continuu de sustinere ca sa mearga mai departe.

Cei care vor sa doneze diverse sume de bani pentru copiii de la Valea Plopului, o pot face in contul de mai jos, prin transfer bancar sau prin depunerea de numerar la orice agentie BCR sau prin mandat postal de la orice oficiu postal din tara.
Centrul Social „Pro Vita pentru născuţi şi nenăscuţi” al Parohiei Valea Plopului

Parohia Valea Plopului, judetul Prahova cod fiscal 7250 870
Cod IBAN LEI: RO94 RNCB 0211 0118 4771 0001
Cod IBAN EURO: RO40 RNCB 0211 0118 4771 0003
Cod IBAN USD: RO67 RNCB 0211 0118 4771 0002
Codul băncii 53940
Codul Swift RNCBROBU
Numele băncii BCR Sucursala Vălenii de Munte
Adresa băncii Str. Berevoieşti nr. 6 – Vălenii de Munte, Prahova
Se va face mentiunea:  suma este destinata Centrului Social „Pro Vita pentru născuţi şi nenăscuţi”
Contact: Preot Nicolae Tanase – Parohia Valea Plopului, Com. Posesti, Jud. Prahova cod postal: 107440. Tel: 00 40 746 014 605. e-mail.preotnicolaetanase@gmail.com. , Romania.
traseu: Ploiesti – Valenii de Munte – Valea Plopului
(Preluat de pe http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2010/12/02/minunea-sfantului-nicolae-de-la-valea-strezii-parintele-nicolae-tanase-picatura-de-nebuniea-jertfei-care-rascumpara-oceanul-nepasarii-generale-video/)

27 octombrie 2010

Ce-am mai citit...

" L-a două zile după ce împlinisem 17 ani , l-am cunoscut pe Alexander. Şi împreună am crescut, am învăţat, ne-am dezvoltat , am iubit şi am trăit la maximum. (...) Nu au existat niciodată îndoieli în mintea noastră că nu am fi împreună pentru "totdeauna". Nu vorbeam despre aceasta. Pur şi simplu aşa era. În Paris, acele vremuri erau cu totul speciale, nu exista nicio perspectivă posibilă, războiul făcuse ca totul să fie...imediat. "Acum" era real, şi nimic altceva. Iar pentru cei foarte tineri era un fel natural de a fi. Alexander venea în Clamart la fiecare sfârşit de săptămână, pleca duminica noaptea, iar lunea îmi scria o pneumatique (o scrisoare urgentă, înlocuită azi cu e-mail-ul). Am păstrat această corespondenţă până în ziua de azi!
Ne înscrisesem la un curs de artă, ţinut săptămânal de faimosul profesor Vladimir Weidle. La început a fost doar o scuză pentru a petrece mai mult timp împreună. Cu toate acestea, pentru amândoi, a fost o adevărată introducere în lumea artei care era străină mai ales pentru mine. (...)
Timp de doi an ne-am văzut foarte des.(...)
Greu de crezut, dar într-o bună zi, viitoarea mea soacră, după ce a luat metroul şi autobuzul, a ajuns pe neaşteptate acasă la părinţii mei în Clamart! Nici Alexander, nici eu n-am ştiut nimic. Ea le-a cerut oficial, mâna părinţilor mei, într-un mod memorabil, de modă veche. Tatăl meu nu avea nevoie să fie convins că într-adevăr sosise timpul căsătoriei. Doi ani de curtare erau suficienţi, orarele noastre de la şcoală începeau să fie date peste cap, trebuia reinstaurată normalitatea."
 O carte frumoasă, care m-a purtat în atmosfera anilor imediat următori războiului până în zilele noastre: Călătoria mea cu Părintele Alexander (Juliana Schmemann).

10 octombrie 2010

Un nou site ortodox!

Cu ceva timp în urmă am avut bucuria să descopăr un nou site ortodox şi chiar să cunosc pe cel care reprezintă inima acestei iniţiative. Este vorba de site-ul www.sinaxa.net. Ideea unei sinaxe este ceva mai amplă; acest site nu se doreşte a fi doar un alt site ortodox ci, în timp să devină o comunitate de prieteni adunaţi în jurul Domnului Hristos.
Câteva cuvinte despre Sinaxa, luate chiar de pe site:
Cuvântul Sinaxa dat comunității noastre cheamă la firesc, la conștientizarea necesității trăirii sau redescoperirii
vieții în jurul axei principale a existenței – Mântuitorul Hristos.
Sinaxa reprezintă astfel chemarea Apostolului Pavel: “Au nu știți că trupurile voastre sunt mădularele lui Hristos” (Corinteni 6:15) și iarăși “Iar cel ce se lipește de Domnul este un duh cu El” (Corinteni 6:17).
Într-o lume secularizată Sinaxa cheamă la regăsirea relației între oameni, cu particularitatea de a încerca să dea posibilitatea persoanelor de a se afilia unor Sinaxe – breaslă
în care să se cunoască și să comunice pe teme comune de interes.
Astfel gândim că în duhul unității Sinaxei să fie create Sinaxe dedicate pe teme sau mai bine zis pe bresle ca:
Sinaxa medicilor, Sinaxa dascălilor, etc.
Beneficiile credem că sunt mari. Oamenii care sunt pe calea sinceră de a descoperi Adevărul, care caută o îndrumare corectă venită din partea unei autorități din domeniul respectiv – dar care autoritate este și din rândurile Bisericii – au posibilitatea să dobândească un răspuns care să combine autoritatea breslei cu Duhul Adevărului.
Sinaxa devine astfel o obște în care fiecare are acces la sfat și informare corectă indiferent de natura frământărilor cu care se confruntă – am nevoie de sfat medical, accesez Sinaxa Medicilor și de acolo primesc răspuns. Am o întrebare privind istoria, accesez Sinaxa dascălilor. La construirea acestei Sinaxe accesul este deschis fiecărei persoane care are sincer gândul de a sprijini acest proiect sobornicesc.
Oricine dorește poate să își deschidă un cont în cadrul unei sinaxe, și să participe activ la comunitate, prin intermediul articolelor, discuțiilor de pe forum și prin mesaje private. Exista doua niveluri de acces, cel de abonat si cel de editor, diferența principală dintre ele fiind că articolele scrise de abonați nu vor fi publicate imediat, urmând să fie aprobate de un administrator. Deși aflată într-un mediu virtual, scopul Sinaxei este să ne unească sufletește, să ne apropie unul de altul, în jurul Mântuitorului. Într-o lume secularizată și dezbinată, ne dorim să creăm o comunitate creștină, bazată pe înfrățire și iubire. Scopul nostru este să ne întărim unii pe alții în credință, să găsim sprijin în cel de lângă noi, să putem cu adevărat să ne numim frați și surori întru Hristos.
Dumnezeu să vă ajute și să aveți pace în inimă!

Ah, şi  să nu uit, de la secţiunea "Sinaxa trup şi suflet" se pot achiziţiona o serie de cărţi a căror preţuri mi se par destul de avantajoase. Personal am achiziţionat cărţile pentru copii care au nişte ilustraţii foarte drăguţe.

9 octombrie 2010

ProVita Sibiu

Începe încet, încet să se mai mişte câte ceva şi prin oraşul nostru... Astăzi am avut marea bucurie să particip la o întâlnire ProVita organizată de o foarte bună prietenă a noastră. Nu o să intru foarte mult în detalii. Vreau doar să schiţez în câteva cuvinte ceea ce s-a discutat acolo în ideea în care, dacă există cititori sibieni ai acestui blog interesaţi de acţiuni de aceste gen, să poată lua cunoştinţă de scopul şi obiectivele acestei asociaţii.
În principiu, se va lucra în trei direcţii:.
  • şcoli şi licee - (Campania "Vreau să aflu pentru viaţă") 
  • cabinetele medicale (de ginecologie şi planning familial)
  • ASCOR.
Campania intitulată "Vreau să aflu pentru viaţă" îşi propune informarea şi formarea elevilor în spirit moral şi dezvoltarea la aceştia a unei atitudini sănătoase în privinţa tematicii legate de: influenţa mass-mediei asupra vieţii tinerilor şi a comportamentului lor, dragoste, sexualitate, concepţie şi contracepţie.
În cadrul întâlnirii de astăzi, doamna profesoară Cornelia Oprescu a subliniat faptul că nu trebuie să ne aşteptăm să se întâmple minuni, să nu ne aşteptăm că vom schimba opinii, dar faptul că încercăm să facem ceva e mai mult decât nimic.
Printre cei care susţin şi se implică în această acţiune se numără şi Părintele Cristian Dariciuc de la Depatamentul pentru Tineret al Mitropoliei şi domnul profesor Sebastian Moldovan, profesor de Morală în cadrul Facultăţii de Teologie.
Următoarea întâlnire va avea loc miercuri, 13 octombrie, în Aula Facultăţii de Teologie.


 

22 septembrie 2010

Să ştii să dansezi în ploaie...


Zilele astea ploioase mi-au reamintit povestea pe care astazi m-am gandit sa o impartasesc cu voi.

“Era o dimineata aglomerata la cabinet cand, in jurul orei 08:30, intra un domn batran cu un deget bandajat. Imi spune imediat ca este foarte grabit caci are o intalnire fixata pentru ora 09:00. L-am invitat sa se aseze stiind ca avea sa mai treaca cel putin o jumatate de ora pana sa apara medicul. Il observ cu cata nerabdare isi priveste ceasul la fiecare minut care trece.

Intre timp ma gandesc ca n-ar fi rau sa-i desfac bandajul si sa vad despre ce este vorba. Rana nu pare a fi asa de grava… in asteptarea medicului, ma decid sa-i dezinfectez rana si ma lansez intr-o mica conversatie. Il intreb cat de urgenta este intalnirea pe care o are si daca nu prefera sa astepte sosirea medicului pentru tratarea ranii. Imi raspunde ca trebuie sa mearga neaparat la casa de batrani, asa cum face de ani buni, ca sa ia micul dejun cu sotia.

Politicoasa, il intreb de sanatatea sotiei. Senin, batranul domn imi povesteste ca sotia, bolnava de Alzheimer, sta la casa de batrani de mai bine de 7 ani. Gandindu-ma ca intr-un moment de luciditate sotia putea fi agitata de intarzierea lui, ma grabesc sa-i tratez rana dar batranul imi explica ca ea nu-si mai aduce aminte de 5 ani cine este el... Si-atunci il intreb mirata: “Si dvs. va duceti zilnic ca sa luati micul dejun impreuna?“. Cu un suras dulce si o mangaiere pe mana, imi raspunde: “E-adevarat ca ea nu mai stie cine sunt eu, dar eu stiu bine cine este ea“.


Am ramas fara cuvinte si un fior m-a strabatut in timp ce ma uitam la batranul care se indeparta cu pasi grabiti. Mi-am inghitit lacrimile spunandu-mi in sinea mea: “Asta este dragostea, asta este ceea ce imi doresc de la viata!... Caci, in fond, asa este dragostea adevarata ?!… nu neaparat fizica si nici romantica in mod ideal. Sa iubesti inseamna sa accepti ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi si ceea ce inca nu s-a intamplat.
Persoanele fericite si implinite nu sunt neaparat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care stiu sa faca ce-i mai bun din tot ceea ce au”.

Viata nu inseamna sa supravietuiesti unei furtuni ci sa stii sa dansezi in ploaie.
 
(via e-mail)

17 septembrie 2010

Frescă izvorâtoare de mir, la Sibiu

De ieri după-amiază, una din frescele biserici Sf. Luca din Sibiu (una din cele mai vechi biserici din oraş) izvorăşte mir frumos mirositor. În partea dreaptă a naosului se află pictată întâlnirea dintre Iisus şi femeia samarineancă de la Fântâna lui Iacob. Din această frescă au apărut trei dâre de mir care au curs sub ochii credincioşilor. Azi dimineaţă am putut şi eu vedea urmele a două dâre, iar din a treia încă mai izvora mir. Cei doi preoţi care au săvârşit Sf Liturghie au miruit credincioşii cu o bucăţică de vată îmbibată în mir, după ce fiecare s-a  închinat la icoana de lângă frescă şi a putut vedea mirul izvorând . Momentul a fost atât de solemn încât n-am îndrăznit să fac nicio fotografie, care oricum ar fi fost de prisos celor sceptici.
Sub respectiva frescă se află o fântână "oarbă" în care odinioară se arunca apa după săvârşirea Tainei Sf. Botez. Câteva dintre bătrânele aflate în biserică şi care cunoşteau la ce folosea acea fântână au concluzionat că această minune poate fi un semnal de alarmă pentru multele avorturi săvârşite în ziua de azi care au dus implicit la lipsirea de Taina Sf Botez a atâtor suflete nevinovate.
Doamne ajută!

9 septembrie 2010

Puiul (Costache Ioanid)





Trist
si singur in gaoace,
puiul galben-auriu
a simtit intr-un tarziu
ca-i stingher,
ca n-are pace.
A simtit ca lumea lui
tot mai stramba
nu stiu cum,
se face...
"Ce-o fi asta?"
se gandi.
"Cum de m-a ajuns napasta
sa traiesc intr-o margica,
intr-o casa
tot mai stramba,
tot mai mica?...
Sa nu pot sa-mi aflu loc
nici pe fata,
nici pe spate.
Si sa-mi creasca,
dupa toate,
uite
ce natang de cioc!
Ce vrei tu?
Vorbesc cu ciuda
eu cu ciocul,
ca un prost...
Insa ciocul ce s-auda?
Cade-n stanga,
bate-n dreapta
si-mi atarna
ca o barna
fara rost.

Mi-au iesit si doi ochi mici.
Ce sa fac cu ei aici?
Mi-au crescut si aripi grele.
Ce sa fac aici cu ele?
Iar sub pantec,
la picioare,
se facura niste ghiare...
lungi... cu varfu-ncovoiat...
Simt ca toate-n pantec mi-au intrat!
Doamne,
pentru ce mi-ai dat
daruri care-mi sunt povara?..."

Si,
lasat pe partea stanga,
a-nceput usor sa planga
puiul
pentru-ntaia oara...

*

Dar deodata,
in gaoc,
bate cineva de-afara...
Cioc!
Cioc, cioc!
Inima in pui se zbate,
se-nfioara.
Cine...
oare cine bate?...

Cu un tremur ca de-o vraja,
a batut si puiu-n coaja.
Uite!
Sub ciocanituri solide
se deschide
o fereastra!
Doamne,
ce priveliste maiastra!
Apoi uite-acum cat loc...
unde poate sa alerge
sa se joace,
sa se culce...
Iar un glas atat de dulce,
glas de mama...
andantino,
iata,
ii vorbeste:
Vino...
Si sari degraba puiul
din barlogul vietii vechi.
O, acum cat e de bine
sa ai ochi,
sa ai urechi!...
Ce frumoasa e lumina!...
Parc-ar vrea in piept s-o soarba.
Asta ce-i?
Un fir de iarba...
Iar acolo?
E gradina...
Si-naltand privirea-n soare,
puiul,
suflet de pripas,
a batut din aripioare
si-a facut intaiul pas.
Iar apoi,
dup-o clipita,
a zarit intr-un arbust
o graunta rumenita.
Mm!
Da´ buna e la gust!
Iar colea, o gaza mica
pe un fir de busuioc.
Doamne,
ciocusorul totusi
nu e...
nu e rau de loc!
Dar aici in noua tara,
ce s-ar fi facut el oare
fara aripi, fara ghiare,
fara vechea lui povara
din casuta cea sihastra?
Bietul pui...

*

Fratii mei,
povestea lui
nu-i decat povestea noastra...

Cinste,
curatie,
mila,
jertfa,
inima umila,
lacrimi grele,
bunatate,
si suspine dupa stele,
bine,
dar acestea toate...
ce sa faci aici cu ele?
Sa fii mut ca oaia-n strunga,
cu rabdare (indelunga!),
sa nu fugi dupa avere,
dupa nume,
sa iubesti pe cel ce-i gata,
de-ar putea,
sa te sugrume,
bine,
dar acestea toate...
ce sa faci cu ele-n lume?
Cand sub soare are pret
numai zambetul istet,
numai vorba indrazneata,
numai pasii rari si grei,
numai mana cu manusa
care trage la cenusa
de la toti
pe turta ei;

da,
cand viata e-o berbunca
unde toti strabat rascrucea
si in calea ta arunca
spini si cioburi
fara numar,
tu,
sa-ti iei in taina crucea
si s-o duci umil pe umar...
suspinand discret,
cuminte,
sub scuipatul de ocara...
O, Parinte,
Creatorule-ndurat,
oare pentru ce ne-ai dat
daruri
care sunt povara?

*

Pentru ce?
Nu stii?
Asteapta...
Vine-o clipa,
un soroc,
cand la marginile lumii
cineva din cer va bate...
Cioc!...
Cioc, cioc!
Si-n acest stravechi gaoc
se va face o fereastra
catre lumea cea maiastra.

Si-atunci,
frate,
cat va fi de bine
sa ai pieptul cu suspine,
sa ai umerii cu cruce,
sa ai tamplele cu spini,
sa ai fata toata plina
de a lacrimilor salbe!
Caci acestea toate, toate,
se vor face... aripi albe
si tunica de lumina
si cununa de rubini
si toiag de-mparatie,
care stie lumi sa-nfrunte
(dupa cum Ioan ne-a spus!)
cand ne va sclipi pe frunte
numele etern,
IISUS!

31 august 2010

PS Iustinian, despre moarte

Aşa cum am promis ieri, un nou fragment din Iustinian, de data aceasta despre moarte:

Copilul e inconştient, dar şi lui îi este frică de moarte, şi nouă tuturor, pentru că moartea e o stare anormală. Moartea este un intrus, un accident în viaţa noastră.Omul a fost făcut nemuritor. Frica de moarte este tocmai pentru că noi, în făptura, în structura noastră suntem o fiinţă şi realizăm că moartea este un duşman. Iar moartea e tocmai prăbuşirea din starea primordială, de la scopul pentru care am fost creaţi. Pentru că Dumnezeu ne-a creat nemuritori. Prin neascultarea noastră de cuvântul lui Dumnezeu am câştigat moartea. Greşeala, catastrofa extraordinară a venit în momentul în care nu am vrut să ascultăm. Şi atunci, noi trăim cu spaima asta a morţii pentru că moartea nu ne aparţinea de la bun început.Ruperea aceasta dintre sufletul nemuritor şi haina trupului, dezbinarea aceasta dintre materie şi spirit se numeşte moarte. Provoacă durere şi de o parte şi de alta. Şi e firesc să fie aşa. Dar la urma urmei, şi moartea este un dar de la Dumnezeu. Închipuiţi-vă starea de pervertire a omului dacă ar fi rămas nemuritor! Ar fi fost infernul pe pământ dacă, în starea de cădere, de pervertire şi de stricăciune a omului, el ar fi rămas nemuritor. Şi atunci Dumnezeu a poruncit să ne întoarcem în pământul din care am fost făcuţi. Dar nici aceasta nu este starea noastră definitivă. Pentru că nemuritor rămâne sufletul. Şi prin suflet devine nemuritor şi trupul.
(IUSTINIAN, Bogdan Eduard, Ed. Dacia, 2006)

30 august 2010

Am primit la începutul săptămânii trecute, din partea unei prietene dragi, o carte de-a dreptul minunată, despre un om cu totul deosebit: Prea Sfinţitul Iustinian al Maramureşului. Cartea se numeşte: Convorbiri în amurg şi este continuarea unei alte cărţi, mai ample, despre viaţa şi câteva cuvinte de învăţătură ale Prea Sfinţitului: Iustinian.
Nu m-am putut abţine să nu vă împărtăşeşc şi vouă câteva din învăţăturile PS Iustinian.


Bogdan Eduard: După o experienţă de-o viaţă în mănăstire şi în slujba lui Hristos, care credeţi că e cea mai mare virtute?
PS Iustinian: Sigur mă întrebi?
B.E.: Da
PS I: Sau mă ispiteşti? Dacă îţi voi spune, nu mă vei crede. Smerenia e cea mai mare virtute. Datorită mândriei au căzut îngerii din ceruri şi au devenit diavoli. Hristos ne-a mântuit smerindu-se până la moarte. S-a smerit Dumnezeu pentru noi, că noi ne-am înmândrit  şi am vrut să fim dumnezei, asemenea lui Lucifer. Postul e un act de smerenie. Când spui "Tatăl nostru" este un act de smerenie. Modestia este temelia virtuţii tuturor. Vine la mine un frate şi îmi spune: "Ştiţi, nu vă supăraţi, pe mine mă chinuieşte grozav duhul mândriei." Mă uitam la el, era mic, prăpădit, urâţel şi mă gândeam: "Mă, cu ce Dumnezeu se poate mândri şi ăsta?". Vezi, mândria există şi la cel mai necăjit om. E şi simplu, e şi prost, e şi rău. Şi totuşi e orgolios, e mândru. Din nefericire, aşa se întâmplă. Eu n-am putut fi niciodată stăpânit de acest păcat. Nu pentru că am fost cel mai bun, nu.  Am fost lucid!
 Cu ce să mă mândresc? Dacă am ochi şi nu sunt chior, am pentru că Dumnezeu mi i-a dat. Dacă am mâini şi picioare sănătoase le am pentru că Dumnezeu mi le-a dat. Tot ce avem noi este un dar de la Dumnezeu şi nu te poţi mândri. Trebuie să ne folosim de aceste daruri ,dacă avem minte înţeleaptă. 
(Iustinian, Bogdan Eduard, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2006)

Dacă v-am stârnit curiozitatea vă doresc lectură plăcută, dacă nu...oricum voi reveni cu noi fragmente din carte!

19 august 2010

Anunţ de maximă importanţă!

CARTEA ELECTRONICĂ DE IDENTITATE ÎN

DEZBATERE PUBLICĂ

 

Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH) adresează
jurnaliştilor şi tuturor celor interesaţi invitaţia de a se implica în dezbaterea
publică a proiectului de ordonanţă ce vizează modificarea  cadrului legislativ privind evidenţa
persoanelor, actele de identitate şi libera circulaţie pe teritoriul României a
cetăţenilor, proiect elaborat de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi
publicat pe pagina de internet a instituţiei.

Printre cele mai importante modificări preconizate se regăsesc cele privind datele ce urmează a fi stocate, inclusiv amprentele, şi cele privind modalitatea de acces la datele
cu caracter personal din Registrul Naţional de Evidenţă a Persoanelor. În forma
propusă aceste modificări pot aduce grave atingeri drepturilor şi libertăţilor
cetăţeneşti, în special dreptului la viaţă privată.

APADOR-CH atrage atenţia că tehnologia folosită de cardul electronic de identitate este una de tip RFID (identificare prin radio-frecvenţă) în genul celei care permite citirea
preţului unui produs după codul de bare ataşat. Cipul din cardul electronic de
indentitate al fiecărei persoane are rolul codului de bare ataşat fiecărui
produs.  Aplicaţia uzuală a tehnologiei
este identificarea animalelor şi a obiectelor.

Extinderea acestei tehnologii la oameni a generat în permanenţă controverse la nivel mondial pe motiv că nu oferă garanţii pentru respectarea dreptului la viaţă privată,
întrucât permite aflarea datelor persoanale ale deţinătorului de card
electronic de identitate de către oricine are un aparat în genul cititorului de
coduri de bare. De asemenea, tehnologia RFID permite monitorizarea în orice loc
şi în orice moment a oricărei persoane şi prezintă riscul  clonării cipului din cardul electronic de
identitate.

Proiectul de ordonanţă luat în discuţie nu permite celor care consideră că tehnologia „codului de bare” nu le oferă suficiente garanţii de respectare a vieţii
private să opteze pentru varianta de până acum, „clasica”, simplă, a cărţii de
identitate.

Acelaşi regim este prevăzut în ordonanţă şi pentru cărţile de rezidenţă (pentru cetăţenii străini), care vor fi numai în format electronic.


Obligativitatea cărţii electronice de identitate/rezidenţă şi neprevederea expresă în proiectul ordonanţei a unui drept de opţiune al persoanei între cardul „simplu” de identitate şi cel electronic constituie o restrângere nejustificată adusă dreptului la viaţă privată garantat prin art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. 

De asemenea, includerea datelor privind amprentele persoanei în cardul electronic de identitate/rezidenţă, în condiţiile în care există posibilitatea accesării necontrolate şi a clonării acestor carduri, constituie măsuri excesive, dispuse de autorităţile naţionale fără a exista expres o asemenea obligaţie în legislaţia europeană invocată în nota de fundamentare a proiectului de ordonanţă. De aceea, este necesar ca amprentele să fie eliminate din datele biometrice preluate pentru eliberarea cardului electronic de identitate.


Un pericol pentru viaţa privată îl reprezintă şi numărul excesiv de mare al autorităţilor prevăzute în proiect ca având drept de acces şi prelucrare a datelor biometrice
ale persoanelor. În consecinţă, numărul acestor autorităţi trebuie restrâns la
minimul strict necesar şi trebuie înlăturată dispoziţia care prevede, generic,
posibilitatea ca orice persoană juridică să acceseze aceste date.

Având în vedere cele de mai sus, APADOR-CH a solicitat Ministerului Administraţiei şi Internelor organizarea unei dezbateri publice a proiectului ordonanţei. Ca urmare ministerul a dat publicităţii un anunţ privind organizarea unei întâlniri care are ca scop dezbaterea publică a proiectului. Întâlnirea va avea loc vineri, 20 august 2010, ora 12, la sediul instituţiei (Piaţa Revoluţiei, nr.1A, Sector 1), Sala de Marmură, etaj II, intrarea A1.

18 august 2010
APADOR-CH


Pentru detalii suplimentare:

Maria-Nicoleta Andreescu tel: 0733.078.721

7 iulie 2010

Un fragment...

"Nu legea face realiltatea, ci realitatea s-a transformat în lege. Când oamenii au lepădat legile lui Dumnezeu, Diavolul şi-a impus îndată legile sale. Dar, în fond, nu există decât o singură lege a lui Dumnezeu, care este Viaţa, şi o singură lege a Diavolului, care este Moartea. Multe sunt dorinţele şi poftele oamenilor şi în multe feluri îi ispiteşte Diavolul. Dar, dacă vei căuta, vei vedea că toate sfârşesc în moarte. Tinerii îndrăgostiţi ajung să se ucidă între ei, , iar dacă nu o fac, îşi ucid copiii înainte de a se naşte. Avarii mor în singurătate, iar de multe ori sunt ucişi de hoţi sau otrăviţi de rude. Şi tot aşa, pentru că Diavolul, atunci când îşi propune ceva, are un singur scop: să ucidă."
(Savatie Baştovoi, Diavolul este politic corect)

25 iunie 2010

Cine moare câte puţin (Pablo Neruda)

Moare câte puţin cine se transformă în sclavul obişnuinţei,
urmând în fiecare zi aceleaşi traiectorii;
cine nu-şi schimbă existenţa;
cine nu riscă să construiască ceva nou;
cine nu vorbeşte cu oamenii pe care nu-i cunoaşte.

Moare câte puţin cine-şi face din televiziune un guru.

Moare câte puţin cine evită pasiunea,
cine preferă negrul pe alb şi "punctele pe i" în locul unui vârtej de emoţii,
acele emoţii care învaţă ochii să strălucească,
oftatul să surâdă şi care eliberează sentimentele inimii.

Moare câte puţin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său;
cine nu riscă certul pentru incert pentru a-şi îndeplini un vis;
cine nu-şi permite măcar o dată în viaţă să nu asculte sfaturile "responsabile".

Moare câte puţin cine nu călătoreşte;
cine nu citeşte;
cine nu ascultă muzică;
cine nu caută harul din el însuşi.

Moare câte puţin cine-şi distruge dragostea; cine nu se lasă ajutat.

Moare câte puţin cine-şi petrece zilele plângându-şi de milă şi detestând ploaia care nu mai încetează.

Moare câte puţin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început;
cine nu întreabă de frică să nu se facă de râs
şi cine nu răspunde chiar dacă cunoaşte întrebarea.

Evităm moartea câte puţin, amintindu-ne întotdeauna că "a fi viu" cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira.

Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă.

Totul depinde de cum o trăim...

Dacă va fi să te înfierbânţi, înfierbântă-te la soare.
Dacă va fi să înşeli, înşeală-ţi stomacul.
Dacă va fi să plângi, plânge de bucurie.
Dacă va fi să minţi, minte în privinţa vârstei tale.
Dacă va fi să furi, fură o sărutare.
Dacă va fi să pierzi, pierde-ţi frica.
Dacă va fi să simţi foame, simte foame de iubire.
Dacă va fi să doreşti să fii fericit, doreşte-ţi în fiecare zi... 

14 iunie 2010

Au nevoie de rugăciune!

Ana-Maria şi bebeluşul ei, Damian, au nevoie de rugăciune. Damian s-a născut vineri şi până azi n-a reuşit să mănânce deloc din cauza unei probleme abdominale. Mâine Damian va fi botezat, apoi va intra în operaţie.

Dumnezeu să le ajute să primească voia Sa cea sfântă, oricare ar fi ea!

10 iunie 2010

De ce există atât de mult rău în lume şi Dumnezeu nu opreşte violenţa?

Într-o carte este descris următorul episod:
"Odată s-au adunat oamenii, aiu ieşit în câmp şi L-au provocat pe Dumnezeu:
-Dacă existi, Dumnezeule, atunci de ce domneşte răul în lume, de sunt atâtea războaie, omoruri, violenţă şi hoţii?
Dumnezeu i-a întrebat: 
-Vouă vă place asta?
-Sigur că nu.
-V-am dat voinţă liberă, atunci de ce vă războiţi, violaţi şi furaţi?"
Dumnezeu nu crează răul. Oamenii fac acest lucru. Molile "se nasc" în haine şi apoi le mănâncă.  Fierul "naşte" rugina, care îl mănâncă apoi. Omul dă naştere răului şi acesta îi mănâncă sufletul. Atunci când păcătuieşte şi nu-i pare rău (păcătuieşte cu fapta, cu cuvântul, cu gândul), omul eliberează o undă de energie negativă. Închipuiţi-vă câţi oameni au păcătuit! Ce cantitate de astfel de energie se adună atunci? Oceane întregi! Din această cauză se şi întâmplă atâtea nenorociri pe pământ: cutremure, inundaţii, războaie.
 (Părintele Ambrozie Iuraslov)

7 mai 2010

Am primit zilele trecute acest premiu de la Alina şi Anca, împreună cu o leapşă: 10 lucruri care îmi plac

* familia mea;
*bisericuţa în care ne-am căsătorit şi am botezat copiii;
*Liturghia din noaptea de Înviere;
*casa nostră (mai ales când e ordine :));
*grădina de la ţară;
*soarele;
*orhideea primită de 8 martie;
*ceaiul cu cereale;
*mâncarea făcută de mama;
*ciocolata cu alune.

Ar trebui să trimit această leapşă mai departe la 12 persoane, dar din câte am observat majoritatea celor din lista mea de bloguri au primit-o deja...

22 aprilie 2010

Recomandare de articol

Vă recomand cu drag un articol apărut în luna aceasta în Familia Ortodoxă:citiţi aici.
Ce pot sune altceva decât să luăm aminte!

O primăvară minunată vă doresc!

25 martie 2010

Premianţii

Acum două săptămâni am iniţiat concursul Biserica din casă care a constat în trimitearea unei fotografii cu locul de rugăciune din casa fiecăruia. Am primit multe fotografii, cu colţişoare care de care mai frumoase şi pline de încărcătură duhovnicească, astfel încât ne-a fost foarte greu să desemnăm "câştigătorii". Dar adevărul este că nu noi am desemnat câştigătorii ci fiecare s-a desemnat câştigător în momentul în care şi-a alcătuit în propria casă un colţ de rugăciune, pentru că premiile pe care le vom acorda sunt nesemnificative faţă de "premiul " pe care ţi-l aduce câteva clipe de rugăciune şi reculegere în faţa unei icoane. Ne-am hotărât foarte greu când am încercat să facem un clasament...în final am decis că toate fotografiile ar trebui premiate, cu atât mai mult cu cât premiile constau în iconiţe şi cărţi duhovniceşti.
                                                                    PREMIUL I 
                                                                             (Delia)
                                                                                (Cristina )                                                      
                                                                         PREMIUL II


L                                                                         (Luminiţa)
                                                                           (Irina)
                                                                           (Andreea)


                                                                         PREMIUL III
                                                                              (Vlad)
                                                                              (Mariana)
                                                                               (Tandreţe)

                                                                          MENŢIUNEA I
                                                                             (Gingăşia)

                                                                        MENŢIUNEA II
                                                                             (Larisa)

                                                                   MENŢIUNEA III
                                                                           (Lavinia)

                                                                 ALTE MENŢIUNI
                                                                       
     ( Silvia)
                                                                          (Nicoleta)
                                                                     (Adriana)
                                                                          (Cristina)
                                                                            (Gabriela)
                                                                        (Alexandra)
                                                                            (Alexandru)
(Rugăm concurenţii să trimită adresele la care putem expedia premiile pe adresa de mail bisericadincasa@yahoo.com până duminică 28 martie a.c.)