20 august 2009

Cum l-am cunoscut pe Părintele Atanasie Ştefănescu


Pe Părintele Atanasie de la Petru Vodă l-am cunoscut acum patru ani. Era pentru prima dată când ajungeam la mănăstirea Petru Vodă, împreună cu soţul meu (atunci eram doar prieteni) şi cu alte câteva cunoştinţe. Pe drum îmi fusese foarte rău, poate din cauza vitezei, poate din cauza emoţiilor...cine ştie? Am ajuns târziu la mănăstire, cred că era unu noaptea pentru că am mers direct la slujbă. A doua zi starea de indispoziţie continua. Soţul meu îl cunoştea pe Părintele Atanasie; mai vorbise de câteva ori cu dumnealui şi ştia că este responsabil cu "cabinetul" medical. M-am lăsat convinsă să mergem la părintele şi să-l rugăm să-mi dea un medicament împotriva sării de rău care mă cuprinsese. Îmi era aşa de ruşine... Părintele ne-a întâmpinat zâmbind. Aşa cum aveam să descopăr mai târziu că era starea sa normală: numai un zâmbet şi o mângâiere. Am intrat în chilia sa, plină de cărţi şi medicamente. După ce m-a întrebat care sunt simptomele, a găsit un medicament potrivit, apoi a luat o cană cu apă (un fel de carafă de sticlă) prin care se vedea o apă tulbure...(mie îmi era aşa de greu să mănânc pe la mănăstiri din cauza că aveam impresia că vasele nu sunt suficient de bine spălate...cu timpul mi-am mai revenit ). Mă gândeam în sinea mea: acum dacă tot l-am deranjat pe părintele va trebui să beau ce îmi dă. Nu aveam cum să refuz, deşi gândul la apa aceea murdară şi stătută îmi dădea fiori. Părintele se uită la mine zâmbind, ia cana, toarnă într-un pahar, clăteşte, apoi aruncă apa şi îmi toarnă în pahar suc Fanta (preferatul meu pe atunci). Parcă acum îl aud: "Pentru matale avem Fanta"... am rămas fără cuvinte...
De atunci încolo, de fiecare dată când ajungeam la Petru Vodă treceam şi pe la Părintele Atanasie. De fiecare dată stătea de vorbă cu noi şi ne dădea diferite sfaturi. Îmi era aşa de drag... Avea o prezenţă care te făcea să uiţi toate supărările. Odată ne-a dat şi mie şi soţului câte o carte (eram căsătoriţi, dar a ţinut să ne dea câte un exemplar fiecăruia). A scris apoi câte o dedicaţie. Soţului i-a scris: "De multe ori o rană gravă / E mai uşor de suportat/ Decât o vorbă plină de otravă/Care ucide în noi un gând curat" (după ce a văzut dedicaţia soţul mi-a zis: vezi cum m-a citit părintele, ştie că mă aprind repede la mânie), iar mie mi-a scris : "Doar aripile îngerilor buni/Pot fi aşa de albe şi uşoare/ Ca mâna-ntinsă în semn de împăcare/ Ce domoleşte în noi adânci furtuni". Cele două dedicaţii par a fi replica uneia către cealaltă.
Anul trecut, pe 1 martie, ne pregăteam să plecăm la biserică. Fiica noastră urma să intre în rândul creştinilor prin Taina Sfântului Botez. Am primit telefonul unui prieten care tocmai se întorcea de la Petru Vodă. Părintele Atanasie se stinsese din viaţă. Lacrimi mari mi-au inundat faţa. Nu erau lacrimi de deznădejde, dar îmi dorisem aşa de mult ca părintele să o cunoască pe Teodora. Când am fost ultima dată la Petru Vodă înainte de a naşte mi-a dat atâtea sfaturi medicale în ceea ce priveşte creşterea copilului mic. Mi-a recomandat chiar şi o carte. Şi iată că în aceeaşi zi fiica noastră se năştea pe pământ prin baia Sfântului Botez, iar Părintele Atanasie se năştea în Cer, fiind prohodit de îngeri.
Părinte Atanasie, pomeneşte-ne şi pe noi, nevrednicii!

Acum câteva luni am dat de o înregistrare de la Radio România Actualităţi cu Părintele Atanasie. M-a mângâiat aşa mult să-i mai aud vocea inconfundabilă. În continuare o să redau câteva din cuvintele Părintelui:

“În viaţă, sunt lucruri esenţiale, importante şi secundare.Esenţial este să crezi în Dumnezeu… La greci, în cetatea antică, cine nu credea în zei era socotit ciuma cetăţii!Importantă este profesia… Dar şi viaţa de familie… Pentru că poţi să fii profesionist oricât de bine realizat…, dacă n-ai realizat şi viaţa de familie…, îţi dă peste aripi, ţi le frânge şi nu mai poţi să zbori…Şi secundar este tot ce ţine de biologic: ne reproducem, ne nutrim, ne îmbrăcăm, ne distrăm… şi mai ştiu eu ce facem…Şi, din nefericire, oamenii trăiesc in secundar. În orice moment si în orice loc, la colţ de stradă, în tren, în tramvai… o să sesizaţi că oamenii trăiesc în secundar…. Sport, politică, femei, alcool…”

“Cu ce valori operezi, asa rezultate obţii…Cine urăşte, are parte de ură. Cine cleveteşte, va fi clevetit. Demnitatea provoacă demnitate, omenia – omenie, bunătatea – bunătate, curajul – curaj.Cu ce valori operezi, aşa rezultate obţii… Şi oamenii nu operează cu valori frumoase…”

"Cei mai mulţi oameni cred că cred… De unde ştiu asta? De la mine… (râde…) Şi eu am fost ani la rândul în poziţia asta… DAR, când vine o adiere mai puternică, se clatină…Chiar la închisoare, să ştiţi că am stat cu oameni care aveau două doctorate, şi spuneau: ”Fac asta că e frumos, şi nu fac asta că nu e frumos”. Etica lor, aparent frumoasă! DAR, când au venit încercari grele, … au făcut ce nu era frumos… Şi nu au rezistat decât cei care au crezut!… şi nici aceia toţi!!! Cei care au crezut nelimitat! ad absurdum!! Să te vezi condamnat pe nedrept…, bătut, înfrigurat, înfometat, denigrat, umilit în toate felurile…! şi totuşi să crezi… Asta e credinţa nelimitată!… De aceea, vroiam sa vă spun, fenomenul acesta al credinţei are o forţă extraordinară!… Noi nu practicăm…, n-o trăim…, dar are o forţă extraordinară! Poate învia şi morţii!!!…”

"Noţiunea de Dumnezeu e indisolubil legată de noţiunea de neam şi de individ. Ca entitate în faţa lui Dumnezeu este neamul, şi, în cadrul neamului, individul. Iar neamurile nu sunt ceea ce voiesc ele, ci, aşa cum spunea un scriitor rus, Soloviov, mi se pare, ceea ce a rânduit Dumnezeu despre ele. Asta e concepţia noastră creştină. Şi, dacă-mi îngăduiţi, am să citez o definiţie a neamului. (…) “Neamul cuprinde: toţi românii aflători în prezent în viaţă, toate sufletele morţilor şi mormintele strămoşilor; toţi cei care se vor naşte români. Neamul are: un patrimoniu fizic – biologic; un patrimoniu material – pământul ţării şi bogăţiile lui; un patrimoniu spiritual care cuprinde concepţia lui despre Dumnezeu, lume şi viaţă; onoarea lui, ce străluceşte în măsura în care neamul s-a putut conforma… concepţiei lui despre Dumnezeu, lume şi viaţă”.Neamul este deci o entitate care-şi prelungeste viaţa şi dincolo de mormânt. Neamurile sunt realităţi şi în lumea aceasta şi în cealaltă.

"Uniformitatea este moarte… Numai comunismul a vrut uniformitate… Nu e posibilă uniformitatea…. priviţi unde vreţi dumneavoastră, în iarbă, în flori, în trandafiri… uniformitatea este moarte…Şi-n cer este ierarhie… Arhangheli, serafimi, heruvimi, scaune, stăpânii, domnii, puteri, îngeri… Fiecare cu rolul lui.”

"Şeful nu se numeşte, şeful nu se alege… şeful se impune prin virtute!

(de unde trebuie să înceapă cineva întors de curând la credinţă)

"Totul începe de la mărturisire, spovedanie, cum se spune în popor. Confiere! Ca să clădeşti, trebuie aşternut curat, temelie solidă. Nu poţi porni altfel! Confiere faţă de duhovnic, care are puterea de a lega şi de a dezlega greşelile şi păcatele oamenilor… Şi, când ai conştiinţa că ai aşternutul curat, atunci poţi să clădeşti.”

8 comentarii:

Amalia spunea...

Mi-a mers la suflet ce am citit. Numai un om cu suflet curat poate vorbi asa. Cati sfinti avem si noi pe pamant nu stim, cred ca sunt multi si in cer la fel. Pentru rugaciunile tuturor sfintilor Doamne miluieste-ne pe noi pacatosii!

Diana Maria spunea...

Amalia, de-ai ști cât de mult regret faptul că n-am apucat să vorbesc mai mult cu părintele Atanasie... era un simplu monah, dar revărsa atâta bunătate în jur... Cu siguranță că ar fi avut mulți ucenici dacă ar fi fost preot. Știu că Dan Puric îl aprecia foarte mult și chiar a rostit un cuvânt la înmormântarea părintelui.
Toate cele bune!

AdrianaB spunea...

Diana, sunt curioasa ce sfaturi ti-a dat cu privire la cresterea copiilor:). Te rog, ne spui mai multe?
Nici eu nu stiam de dansul, ai povestit asa frumos...

Diana Maria spunea...

AdrianaB, părintele insista foarte mult, cu privire la creşterea şi educarea copiilor, la perioada din timpul sarcinii şi chiar mai înainte. Spunea că mama trebuie să comunice tot timpul cu bebele din burtică, să fie liniştită, să nu facă eforturi prea mari şi mai ales să evite orice ceartă în familie. Din smerenie nu vroia să insiste prea mult cu sfaturile pe partea duhovnicească ştiind că acestea le primim de la duhovnic, dar m-a sfătuit să nu neglijez Sfânta Împărtăşanie în timpul sarcinii. Apoi, mi-a vorbit despre importanţa alăptării şi cât este de sănătos laptele mamei, care conţine o substanţă de creştere şi de întărire a imunităţii copilului pe care niciun alt lapte nu o are. M-a sfătuit să consum multe fructe, mai ales de grădină, atât pe perioada sarcinii cât şi a alăptării şi mi-a recomandat cărticica "Mama întreabă, medicul răspunde", pe care din întâmplare (sau nu) o avea mama în bibliotecă.
Să ai o zi binecuvântată!

AdrianaB spunea...

Mersi frumos:)

Liliana spunea...

Frumos, multumim Diana, si mie mi-a mers la suflet.
Asa este Dan Puric il aprecia mult...

Sa ai o duminica frumoasa!

Fericiți cei Prigoniți spunea...

Doamne ajută, Diana!
Am descoperit mărturia ta despre părintele Atanasie, acum câteva zile. Este foarte frumoasă și ne-a mers la suflet. De aceea dorim să facem o rugăminte către tine. Dar nu avem o adresă de mail la care să-ți scriem în privat așa că te rog să ne dai un scurt mail la adresa contact@fericiticeiprigoniti.net
... iar noi îți vom spune despre ce este vorba.
Mulțumim anticipat!

Gioga spunea...

Minunat!
L-am cunoscut in urma cu 7 ani pe Parintele Atanasie Stefanescu si a rămas in sufletele noastre.