"Voi, călugăriţele, sunteţi cele mai mari artiste ale lumii. Sculptorii, ei taie piatra, lemnul, marmura pentru a realiza frumuseţea ideală din visurile lor. O măicuţă taie în propria sa carne, în gândurile sale şi în visurile sale eliminând tot ceea ce este superfluu, inutil sau urât. Aşa cum sculptorii taie şi aruncă bucăţile de piatră, tot aşa călugăriţele îşi elimină persoana, tăind şi aruncând bogăţia mondenă, familia, cariera în lume. Dar ea nu se opreşte aici. O călugăriţă vrea să îşi transforme propria persoană după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Ea taie şi aruncă tot ceea ce nu îi este strict necesar. Taie somnul, hrana, gândurile sale. Toate călugăriţele îndeplinesc o activitate artistică. Idealul său este de a atinge prin persoana sa frumuseţea supremă. Frumuseţea lui Dumnezeu. Opera realizată este superioară tuturor operelor de artă de pe pământ. Căci capodoperele create de artist sunt muritoare. Statuile pot fi distruse. Picturile, cărţile şi partiturile de muzică arse sau pierdute. Frumuseţea sfinţeniei este dincolo de orice distrugere, căci este de esenţă divină. Este singura capodoperă care durează o veşnicie. Capodopera pe care fiecare ascet o sculptează în propria persoană. "
(Virgil Gheorghiu, Dumnezeu nu primeşte decât duminica)