Decalogul părinților

1. Înainte de a fi părinte, gândește-te că tu însuți ești fiu al Părintelui Ceresc.
2. Copiii pe care i-ai dobândit nu sunt proprietatea ta, ci darul primit de la Părintele Ceresc.
3. Adu-ți aminte de îndemnul Domnului Hristos: Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți...(Mt. 19,14)
4. Silește-te să-L descoperi pe Dumnezeu copiilor tăi, dar mai întâi fii tu însuți un cunoscător al lui Dumnezeu, un apropiat al lui Hristos.
5. Fii un bun creștin, știind că exemplul personal e aluatul care dospește toată frământătura unei educații creștine.
6. Ajută-l pe copil să descopere comuniunea de iubire cu Dumnezeu prin rugaciune și Biserică.
7. Liturghia și Euharistia sunt cele care dau ritmul vieții duhovnicești. Fă-l părtaș pe copil la aceste bucurii ale credinței.
8. Clădește totul într-o atmosferă de libertate și adevăr, respectând libertatea propriului copil.
9. Învață-l pe copil să-l prețuiască pe fiecare om în parte.
10. Și nu uita: Dăruind vei dobândi.
(Pr. Ovidiu Bârsan, în Familia Ortodoxă, nr.12/2011)

Călugăriţele

"Voi, călugăriţele, sunteţi cele mai mari artiste ale lumii. Sculptorii, ei taie piatra, lemnul, marmura pentru a realiza frumuseţea ideală din visurile lor. O măicuţă taie în propria sa carne, în gândurile sale şi în visurile sale eliminând tot ceea ce este superfluu, inutil sau urât. Aşa cum sculptorii taie şi aruncă bucăţile de piatră, tot aşa călugăriţele îşi elimină persoana, tăind şi aruncând bogăţia mondenă, familia, cariera în lume. Dar ea nu se opreşte aici. O călugăriţă vrea să îşi transforme propria persoană după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Ea taie şi aruncă tot ceea ce nu îi este strict necesar. Taie somnul, hrana, gândurile sale. Toate călugăriţele îndeplinesc o activitate artistică. Idealul său este de a atinge prin persoana sa frumuseţea supremă. Frumuseţea lui Dumnezeu. Opera realizată este superioară tuturor operelor de artă de pe pământ. Căci capodoperele create de artist sunt muritoare. Statuile pot fi distruse. Picturile, cărţile şi partiturile de muzică arse sau pierdute. Frumuseţea sfinţeniei este dincolo de orice distrugere, căci este de esenţă divină. Este singura capodoperă care durează o veşnicie. Capodopera pe care fiecare ascet o sculptează în propria persoană. "

(Virgil Gheorghiu, Dumnezeu nu primeşte decât duminica)

Cel ce iubeşte raţional...

"În materie de iubire, credinţă şi caritate , nu avem dreptul să fim raţionali. Cel ce iubeşte raţional, nu iubeşte cu adevărat. Cel ce crede raţional, nu are credinţă suficientă. Şi cel ce îşi ajută semenul cu măsură, nu îl ajută suficient. Raţiunea este bună în matematică, în diplomaţie, în administraţie şi în toate lucrurile mărunte ale vieţii. Raţiunea omoară tot ceea ce constituie măreţia omului. Nu poţi fii sublim sau să atingi sublimul în mod raţional."

(Virgil Gheorghiu, Dumnezeu nu primeşte decât duminica)

Nu contează câţi copii ai, contează câţi omori!

Părinte, câţi copii aveţi? Spuneţi-ne câteva cuvinte despre ei.

Mie îmi place să spun că am doi băieţi şi o fată, doi băieţi şi un băiat, pentru că dacă spun că am cinci băieţi şi o fată atunci se zice: a tot insistat până a ieşit şi o fată. Dar dacă spun doi băieţi şi o fată, doi băieţi şi un băiat, atunci nu mai sunt sub suspiciune. Oricum, şase copii e un început. Şi opt copii e un început şi Părintele Mihoc are mai mulţi. Nu contează câţi copii ai, contează câţi omori, contează câţi dai Bisericii , nu neaparat să se facă preoţi, Bisericii în sensul slujirii Bisericii. Să fie un inginer care îşi vede de meserie, să fie un medic care nu omoară, să fie un cioban care are o gândire sănătoasă despre brânza sănătoasă, nu contează ce, contează să nu omori. Nu contează câţi copii ai, contează câţi omori, câţi eviţi şi ce faci cu aceia pe care îi ai, dacă i-ai născut spre iad sau spre rai, aceasta este problema.

(Soţ ideal, soţie ideală - Pr. Nicolae Tănase)

Anunţ

Pelerinaj în Ucraina, 7 zile în perioada 10-17 septembrie.
Costul pelerinajului: 120 euro (reprezintă transport + cazare)
Plecarea se va face din Suceava.
Mai multe informaţii puteţi afla la nr. de tel. 0761.794.195.
Să aveţi pace!

Recomandare de articol

Vă recomand cu drag un articol foarte bun, care, din păcate, pune degetul pe rană multora... Cu ce vă îmbrăcaţi fetele?

Iisus şi slăbănogul

„Aceştia sunt cei doi fii ai lui Dumnezeu: Iisus, mai înainte de toţi vecii, şi omul, fiul vremelniciei. Acesta de al doilea, a ajuns rău, a ajuns slăbănog. Unii sunt slăbănogi după trup, alţii după minte: nu pot înţelege şi nu se pot bucura de bine. S-a dovedit aceasta în nenumărate rânduri, când Iisus făcea bine omului.

Iisus a tămăduit un slăbănog. Nu-i nicio mirare – Dumnezeu fiind. Ce-a făcut? – L-a iertat de păcate; de greşelile săvârşite împotriva vieţii, împotriva firii sale, şi i-a dat porunca să fie iarăşi om, rudenia lui Dumnezeu. De altfel, pentru această refacere a omului a şi venit Iisus între oameni. El ne-a spus, cu toate prilejurile, că păcatele, greşelile împotriva vieţii, acestea sunt cauza pentru care omul a ajuns un mutilat al vieţii acesteia. Refacerea omului este refacerea acestei înrudiri pierdute. E de neînţeles cum nu simte omul cu sufletul că a ieşit din omenie, ci abia simte cu trupul, că s-a depărtat de Dumnezeu şi a ajuns o grămadă de doage. E de neînţeles că durerea trupului îl face să ceară ajutorul lui Dumnezeu, pe când de durerea sufletului, de strâmbarea sau amorţirea lui, nici nu se mişcă. E de neînţeles cum oamenii aleargă după sănătatea trupului, dar după iertarea păcatelor aşa de puţini. Aceasta din urmă face înţeleasă pe cea dintâi. Iisus le avea pe amândouă: şi puterea de-a ierta păcatele şi puterea de-a tămădui firea de neputinţe. Făcea ochi unde nu era din naştere, îndrepa gârbovi, învia nervii omorâţi de păcate, învia morţii omorâţi de moarte.

Nouă, preoţilor, încă nu ne-a dat Iisus jumătate din darul Său, a tămăduirii organice. Nu ne-a mai dat-o, fiindcă şi aşa toţi oamenii aşteptăm să fim transformaţi, din oameni pământeşti în oameni duhovniceşti, în oameni nemuritori, în oameni cereşti. A făcut Iisus minuni - şi oamenii cred că cele mai mari sunt cele care privesc sănătatea trupului – dar marea minune a învierii din morţi, e ceea ce mărturisim când zicem: aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să vie. Amin. Abia atuncea va scăpa firea omului de slăbănogie. Până atunci are putinţa de a scăpa de păcate. – Şi aceasta este o minune mai mare decât a tămădui un stomac, o mână uscată, sau repararea unui ochi. Sunt lucruri grele şi acestea, dar n-au nimic religios în ele. Le  fac şi medicii. Omul le cere lui Dumnezeu; cere minuni. În definitiv ce cere omul? Cere sfinţenia pe care a pierdut-o. Acesta-i singurul lucru pe care-l cere şi Dumnezeu din partea omului. Iar sfinţenia vieţii o pot avea şi oamenii cu un trup neputincios. De aceea, nouă preoţilor, Iisus ne-a dat numai o jumătate din darul Său, rămânând ca cealaltă însuşi să o împlinească, când va înceta desăvârşit slăbănogia omului, la înviere. Dar a doua nu se dobândeşte fără prima. Însăşi vestirea Împărăţiei Cerurilor a început cu cuvântul pocăinţei.”

 

Prislop

24.VII.49

 

Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, Cuvinte Vii, Editura Charisma, Deva, 2006.