14 decembrie 2010

Confesiune...

De două luni am pornit, împreună cu un grup de prieteni,  o campanie ortodoxă de informare în liceele sibiene cu teme precum manipularea mass-media, iubire, sex, anticoncepţionale, avort şi alternativa. De două luni nu mai dorm, nu mai mănânc, nu mai scriu pe forumuri, nu mai citesc, nu mă mai uit la filme...şi mă întreb: oare de ce simt că trebuie să mă implic într-atât? oare de ce simt atâta iubire şi compasiune pentru aceşti tineri la care altă dată întorceam capul pe stradă cu un soi de dispreţ şi dezaprobare?
La sfârşitul acesta de săptămână am fost la mănăstirea Sâmbăta  de Sus (Brâncoveanu) unde ne-am adunat mai mulţi din ţară care desfăşurăm campanii asemănătoare. E de prisos să spun că am întâlnit o mulţime de oameni grozavi, oameni de care nu-ţi mai venea să te desparţi. Anamaria, una din fetele întâlnite acolo, a făcut o remarcă pe care am înregistrat-o imediat. A spus că ea, atunci când merge prin licee, nu simte că merge să susţină o campanie anti-avort sau anti-anticoncepţionale sau anti-libertinaj sau ce mai vreţi voi ,ci merge să-l propovăduiască pe Hristos şi Evanghelia Sa, în măsura în care e capabilă de acest lucru şi are binecuvântare. Da, până la urmă asta facem, nu? Sau asta ar trebui să facem. Să-L aducem pe Hristos în sufletele de multe ori golite de sens ale acestor copii. Şi atunci parcă mi s-a luat o ceaţă de pe ochi...Da, de asta simt că trebuie să fac mai mult, de asta simt această luptă care se dă în mine. Pentru că şi eu am fost ca ei. Exact ca ei. Fără să ştiu de ce merg prin această lume, fără să ştiu Cine mă iubeşte, fără să înţeleg ce trebuie să fac mai departe. Şi exact atunci, exact în anii aceia de liceu, în anii aceia de căutări pentru mine Dumnezeu mi-a trimis un om care mi-a vorbit pentru prima oară despre Adevăr, despre frumuseţea religiei mele pe care eu o renegasem, despre o Iubire fără limite şi despre multe, multe alte lucruri care îmi erau străine până atunci. Şi prin acest om mi-a mai trimis încă vreo câţiva zeci de oameni la care am găsit răspunsuri la întrebările mele în ceea ce au scris. Oameni ca vrednicul de pomenire Părinte Teofil Părăian care mi-a descoperit bucuria şi tinereţea Ortodoxiei şi pe care l-am îndrăgit enorm în acei ani de prime căutări, oameni ca Părintele Savatie Baştovoi care a spulberat  pentru mine  definitiv mitul că la biserică merg doar bătrânei şi băbuţe care n-au ce face altceva acasă, oameni ca Părintele Rafail Noica, Părintele Cleopa şi alţii. Dumnezeu lucrează prin oameni...poate a venit vremea să mulţumesc cumva pentru darul pe care mi l-a trimis atunci...

4 decembrie 2010

Părintele Nicolae Tănase la Pro Tv

De mai bine de 20 de ani are grija de copii abandonati, de copii fara parinti, de tinerii alungati din caminele de copii. Acolo, la Valea Plopului si Valea Screzii, parintele Nicolae Tanase a pus bazele unei alte Romanii. Mai buna, mai curata, lipsita de egoism. Cu Asociatia ProVita, parintele Tanase duce o lupta pentru viata.
Acum 13 ani, la ProTv parintele Nicolae Tanase vorbea despre un proiect greu de crezut si atunci, dar si acum. Un sat al copiilor fara parinti.
Acum valea s-a umplut si de case si de copii. Copii abandonati prin spitale, copii fara parinti, copii ai strazii, copii lasati aici de mame imediat dupa nastere. Pe toti, preotul Tanase i-a adunat in tabara dintre dealuri. Povestea a inceput in 1990.
Tata a sase copii, parintele a inceput un adevarat razboi impotriva avortului, iar mamele pe care le convingea sa-si nasca pruncii ii lasau in grija lui. In 97, in tabara din vale erau 30 de locuri.
Acum, in viitorul despre care vorbea acum 13 ani, tabara e tot neincapatoare. Pana acum, pe aici au trecut 1600 de suflete. Asa ca in vale apar mereu case.
Intr-o lume egoista, in care trecem unul pe langa celalalt fara sa ne pese, ce se intampla in Valea Screzii pare greu de crezut. Aici, “egoismul” a fost sters din dictionar.
Pe cei care ajung in Vale manati de curiozitate ii duce prin camerele copiilor cu gandul ca poate ii convinge sa se intoarca si sa ajute.
Cat de greu e sa hranesti in fiecare zi 328 de guri, sa imbraci si sa educi o armata de oameni numai parintele stie. A fost nevoit sa invete. Copii sunt ingrijiti, hraniti si supravegheati de femei angajate din sat.
Cu exemplul sau, parintele Tanase a reusit sa schimbe si mentalitatea oamenilor din zona, sa-i faca mai buni. In anii 90, satenii din Valea Plopului si Valea Screzii au vazut ce face parintele si au inceput sa-l ajute. In casele lor au primit o parte din copii.
Cine este apt de munca trebuie sa munceasca si sa produca. Parintele este si manager si psiholog este si mama si tata.
Chiar daca statul nu se implica, multi oameni de bine l-au ajutat si il ajuta: cu bani, mancare sau materiale de constructie. Cu stilul sau direct, sincer si taios parintele are o vorba buna pentru toti.
Pentru baietii gata de insuratoare a cumparat pamant. Pentru fete strange zestre.
In fiecare casa din tabara sunt copii. Intr-una i-a asezat laolalta pe copii de gradinita.
Se ataseaza imediat de noii veniti, au nevoie de caldura. Cand te uiti la ei intelegi in parte ce face si de ce face parintele Tanase. Fiecare copil isi povestea lui, unii sunt aici de cand se stiu. Sunt invatati de mici sa se descurce si sa ajute. Aici, ei sunt o familie.
Unii dintre ei sunt luati la un moment dat de familii acasa. Altii insa raman aici, merg la scoala, la studii. Pana acum 8 copii din tabara au intrat la facultate.
Incolonati, copiii pornesc care satul din deal, la scoala. Pentru sateni sunt copii din tabara sau copii parintelui. Fara sa-ti dai seama, se prind de mana ta si merg alaturi de tine. Te fac sa intelegi ca asa e viata facuta: sa mergem impreuna si sa ajutam. In drumul spre scoala copii predau o lectie invatata de la parintele: iti ofera fara sa te cunoasca ce au ei mai de pret: dragoste.
Pe Valea Screzii si in Valea Plopului, de 20 de ani, functioneaza o alta Romanie. O Romanie care uimeste. Una a generozitatii si dragostei, o Romanie care are nevoie in continuu de sustinere ca sa mearga mai departe.

Cei care vor sa doneze diverse sume de bani pentru copiii de la Valea Plopului, o pot face in contul de mai jos, prin transfer bancar sau prin depunerea de numerar la orice agentie BCR sau prin mandat postal de la orice oficiu postal din tara.
Centrul Social „Pro Vita pentru născuţi şi nenăscuţi” al Parohiei Valea Plopului

Parohia Valea Plopului, judetul Prahova cod fiscal 7250 870
Cod IBAN LEI: RO94 RNCB 0211 0118 4771 0001
Cod IBAN EURO: RO40 RNCB 0211 0118 4771 0003
Cod IBAN USD: RO67 RNCB 0211 0118 4771 0002
Codul băncii 53940
Codul Swift RNCBROBU
Numele băncii BCR Sucursala Vălenii de Munte
Adresa băncii Str. Berevoieşti nr. 6 – Vălenii de Munte, Prahova
Se va face mentiunea:  suma este destinata Centrului Social „Pro Vita pentru născuţi şi nenăscuţi”
Contact: Preot Nicolae Tanase – Parohia Valea Plopului, Com. Posesti, Jud. Prahova cod postal: 107440. Tel: 00 40 746 014 605. e-mail.preotnicolaetanase@gmail.com. , Romania.
traseu: Ploiesti – Valenii de Munte – Valea Plopului
(Preluat de pe http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2010/12/02/minunea-sfantului-nicolae-de-la-valea-strezii-parintele-nicolae-tanase-picatura-de-nebuniea-jertfei-care-rascumpara-oceanul-nepasarii-generale-video/)