29 noiembrie 2009

Sfântul Apostol Andrei

"Să dăm slavă lui Dumnezeu că ne-a rânduit pe sfântul Apostol Andrei să ne creştineze şi să ne unească cu Hristos perin Botez şi pocăinţă. Suntem o ţară creştină de origine apostolică. Să ne facem vrednici de această ţară. Să păstrăm cu sfinţenie poruncile Domnului scrise în Sfânta Evanghelie şi propovăduite de Apostoli. Fără povăţuitori nu ne putem mântui şi fără preoţi buni rătăcim calea pocăinţei. Dar dacă ascultăm de Domnul, ascultăm şi de Biserică.
Sfântul Apostol Andrei ne-a creştinat şi a săvârşit prima Sfântă Liturghie pe pământul României. El ne-a eliberat de demoni şi de patimi şi ne-a unit cu Hristos prin jertfă şi Liturghie. El ne-a învăţat cum să ne mântuim prin smerenie, prin rugăciune şi prin iubire." (Părintele Cleopa - Predică la Sfântul Apostol Andrei)

24 noiembrie 2009

O minune din zilele noastre



Taja Ray, de 19 ani avea de aproape întreaga viaţă o severă condiţie patologică neurologică. În ultimii ani, de la mutarea în Rhode Island, starea ei s-a înrăutăţit progresiv.
În urma investigaţiilor medicale, s-a descoperit că suferă de o malnutriţie cauzată de boala celiacă, pe care o avea de la naştere, fără să ştie – adică organismul ei nu poate procesa glutenul din făina de cereale. Mai exact, organismul respinge glutenul în intestine şi intestinele încetează să mai absoarbă nutrienţi. Tratamentul în acest caz este unul dietetic: regim fără gluten, excluzându-se făinile de grâu, de secară şi de orz, precum şi toate alimentele care le conţin (pâine, biscuiţi, paste făinoase etc.). Regimul trebuie urmat întreaga viaţă.
Într-o Duminică, Taja Ray s-a pregătit împreună cu familia ei să se împărtăşească. Însă, înspăimântată de ultimele crize violente prin care a trecut din cauza bolii – ameţeală, stare confuză, senzaţie de paralizie a picioarelor şi, probabil, a suferit chiar şi un atac de cord! – a vrut să refuze împărtăşania, zicându-şi că pâinea din Sfântul Potir conţine gluten.
Mama ei, însă, care a petrecut toţi cei 19 ani în rugăciune pentru fiica sa, a încurajat-o să se împărtăşească fără ezitare. „Niciodată Dumnezeu nu-i dă cuiva o boală care să nu-i îngăduie să se aproprie de Sfânta Euharistie” – i-a şoptit ea. Cu teama că ar putea suferi mai multe zile la rând, Taja a ascultat-o totuşi pe mama ei şi s-a împărtăşit. Ba, mai mult, a luat apoi şi anaforă. A aşteptat apoi resemnată să i se facă rău şi să fie dusă la spital.
Dar, spre marea uimire a fetei, s-a săvârşit o minune în acea zi obişnuită de Duminică: nu a păţit nimic toata ziua! De atunci, această minune se repeta de fiecare dată când primeşte Sfânta Euharistie sau anafura – pe când, dacă înghite accidental alimente ce conţin gluten, are nevoie de internare de urgenţă.
Aceasta este, iată, Biserica Ortodoxă, Biserica lui Hristos, pe care porţile iadului nu o vor birui, cu atât mai puţin vreo boală, vreun microb sau pandemie de gripa porcina – sau orice nume ar avea ea!
Mai multe puteţi citi aici .

19 noiembrie 2009

20 noiembrie - Sfântul Grigorie Decapolitul


Astăzi se face pomenirea Preacuviosului şi de Dumnezeu purtătorului Părintelui nostru Grigorie Decapolitul. Acest Sfânt a trăit în secolul IX, fiind născut din părinţi binecredincioşi care l-au dat să înveţe carte din fragedă vârstă. Ajungând la vremea tinereţii, părinţii se pregăteau să-l însoare, dar el s-a despărţit de cele lumeşti mergând la o mănăstire unde se afla egumen Sf. Simeon Mărturisitorul, unchiul său. În acea mănăstire a vieţuit timp de 14 ani. Deoarece în acea perioadă mulţi învăţau împotriva Sfintelor icoane, Sfântul Grigorie s-a hotărât să meargă din sat în sat îmbărbătându-i pe creştini spre mărturisirea dreptei credinţe. A trecut astfel prin Efes, Enos, Hrisopolis, Corint, ajungând până la Roma. Primind darul preoţiei a adus mulţime multă de eretici pe calea dreptei credinţe. Simţindu-şi sfârşitul apropiat, a plecat la Constantinopol pentru a-l mai vizita o dată pe unchiul său care se afla închis în temniţă pentru apărarea Sfintelor icoane, după care s-a săvârşit cu pace.

Trupul său n-a putrezit, ci s-a dovedit purtător de mari daruri. În anul 1497, Banul Barbu Craiovescu, care a rezidit Mănăstirea Bistriţa din judeţul Vâlcea, a adus moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul şi le-a aşezat cu multă cinste în această mănăstire unde se află până în ziua de azi săvârşind nenumărate minuni.

14 noiembrie 2009

Începutul Postului

Mâine este începutul Postului... Să încercăm, pe cât putem, să nu reducem Postul la o simplă dietă alimentară, ci  să înmulţim rugăciunea, să fim mai binevoitori, mai milostivi, mai sinceri pentru ca Pruncul Iisus să se nască şi în sufletele noastre. Dacă nu îi putem oferi altceva decât un staul să ne străduim ca acesta să fie cel puţin curat (curăţit de patimi).


Un Post binecuvântat!
P.S. Natalia ne face tuturor o invitaţie de a călători împreună spre Bethleem. Mai multe puteţi citi aici

12 noiembrie 2009

Sfinţii români prăznuiţi astăzi


Astăzi, Biserica Ortodoxă Română îi prăznuieşte pe Sfinţii Martiri şi Mărturisitori Năsăudeni. Despre viaţa şi mucenicia lor am scris aici.

5 noiembrie 2009

Din ciclul "Cărţi care îmi sunt dragi" - "Fabiola sau Biserica din catacombe"


Aşa cum am zis de mai multe ori există câteva cărţi care mi-au plăcut foarte mult şi pe care le-am citit şi recitit şi rerecitit ş.a.m.d. Una dintre acestea este "Fabiola sau Biserica din catacombe". Trebuie să recunosc că îmi plac foarte mult romanele. Am avut o perioadă îm liceu când citeam câte un roman la două-trei zile (în ritmul acesta vă puteţi da seama că nu reuşeam niciodată să reţin numele personajelor, pentru că treceau mult prea repede prin viaţa mea, iar acţiunea îmi rămânea întipărită în minte prea puţin timp - nu mă refer aici la romanele "de valoare" ca "Idiotul" sau "Fraţii Karamazov"). Deci, "Fabiola"... Deşi este un roman, nu am niciun motiv să nu cred că evenimentele din carte chiar s-au întâmplat, chiar dacă poate nu în acea ordine sau cu acele personaje. Oricum , pe parcursul lecturii am întâlnit prieteni dragi, ca Sfântul Sebastian sau Sfânta Cecilia. La Sfântul Sebastian, cel puţin, este descris martiriul într-un mod asemănător celui dinVieţilor Sfinţilor. De asemenea am îndrăgit-o foarte mult pe Agnia (cine n-ar îndrăgi o asemenea fiinţă?). Este o carte cu final fericit. Martiriul unor creştini nu poate fi socotit un lucru trist. Nici de către ei nu era socotit aşa, deoarece îl aşteptau cu pace ştiind că în curând vor fi mult mai aproape de Domnul decât au putut fi în viaţă. Tânărul Pancratius chiar îşi doreşte din tot sufletul să sufere pentru Hristos, la fel ca şi tatăl său, şi se nelinişteşte când vede că acest lucru întârzie. Câţi dintre noi, cei de astăzi, ne mai dorim suferinţa?
Dacă nu aţi citit-o deja, nu ezitaţi să citiţi această carte. Nu este o carte pentru copii sau adolescenţi!(sau nu neaparat). Pe mine, cel puţin, m-a întărit lectura acestei cărţi de fiecare dată când am parcurs-o. Şi cred că nu sunt singura.

P.S. Dacă aţi citit romane creştine şi vreţi să le recomandaţi şi altora, nu ezitaţi să o faceţi aici!