Spre ce trebuie să tindem...

"Atunci când vei deveni conştient de întunecimea inimii tale şi de slăbiciunea trupului tău, îţi va pieri orice dorinţă de a-ţi mai judeca fratele. Dincolo de propria ta întunecime, vei vedea atunci lumina cerească strălucind în toate făpturile, care o oglindesc: nu vei mai putea lua seama la păcatele celorlalţi când ale tale sunt atât de mari. Într-adevăr, de-abia când vei tinde cu ardoare către desăvârşire, vei începe să descoperi cât eşti de nedesăvârşit. Şi de abia atunci când vei vedea cât eşti de nedesăvârşit, desăvârşirea îţi va deveni accesibilă. Astfel, desăvârşirea purcede din slăbiciune. (...)

Cum ar putea voi să i se supună ceilalţi acela care constată, cu suferinţa adâncă pe care o inspiră dragostea, că el nu I se supune niciodată Învăţătorului său? Cum ar mai putea atunci să se tulbure, să-şi piardă răbdarea, să-şi iasă din fire dacă lucrurile nu merg potrivit dorinţei sale? Un astfel de om s-a obişnuit, printr-un îndelung exerciţiu, să nu mai dorească nimic, ori, cum explică avva Dorotei, celui care nu mai are dorinţe totul i se întâmplă după dorinţa sa. Voia sa urmează întru totul vioii lui Dumnezeu, încât obţine tot ceea ce cere.

Cum ar mai putea fi stăpânit de invidie cel care, departe de a voi să se înalţe pe sine, este conştient de propriile sale scăderi şi consideră că ceilalţi merită mult mai mult decât el respect, consideraţie? Cum ar mai putea fi încercat de teamă, de spaimă sau de nelinişte, cel care, asemenea tâlharului de pe cruce, vede în tot ce i se întâmplă dreapta răsplătire a faptelor sale? Nepăsarea îi piere, căci neîncetat o hăituiește şi-i demască în sinea sa cele mai slabe urme. Descurajarea dispare, căci cum ar mai putea fi pus la pământ cel care stă neîncetat în genunchi cu duhul? Ura îi este de acum pe deplin îndreptată către răul care se află în sine şi care îl împiedică să-L vadă limpede pe Domnul. Îndoiala nu mai are nicio putere asupra lui, căci a gustat şi a văzut că bun este Domnul. Dragostea sa se face tot mai cuprinzătoare, la fel şi credinţa. Culege roadele smereniei. Dar toate acestea nu se întâmplă decât pe cărarea cea strâmtă, pe care puţini o află."

(Tito Colliander, Calea asceţilor)