Exemplul Sfinţilor Ioachim şi Ana sau Despre îndurările lui Dumnezeu asupra celor ce se roagă cu credinţă

Drepţii sărbătoriţi astăzi de Sfânta noastră Biserică au fost părinţii Maicii Domnului şi strămoşii Domnului Iisus Hristos. E drept că în Sfânta Scriptură nu găsim nici o referire cu privire la ei, dar în scrierile necanonice care au înflorit la începutul creştinătăţii, tradiţia creştină a descoperit multe ştiri adevărate.

Din tradiţiile sfinte cu privire la părinţii Maicii Domnului aflăm că aceştia erau drepţi înaintea lui Dumnezeu şi că, bogaţi fiind, la fiecare sărbătoare luau două părţi din averea lor, o parte o dădeau săracilor, iar cealaltă parte o aduceau Bisericii. Cu toate că duceau o viaţă cucernică, Dumnezeu nu le dăruise fiii, aceasta aducând multă mâhnire asupra lor. În ziua unui mare praznic, când Ioachim a urcat la Ierusalim vrând să-şi ducă darul său la templu, arhiereul care era atunci n-a vrut să primească darul, ocărându-l pentru nerodire. Asemenea şi un evreu a ocărât pe Ioachim zicându-i :" De ce apuci înaintea mea, au nu ştii că nevrednic eşti să aduci cu noi daruri, de vreme ce nu ai lăsat seminţie în Israel?"

Şi a plecat Ioachim foarte întristat şi defăimat şi ruşinat de la praznicul acela, şi, de mâhnire nu s-a întors la casa sa, ci s-a dus în pustie şi s-a rugat lui Dumnezeu patruzeci de zile şi striga lui Dumnezeu cu lacrimi ca să le dăruiască lor rod pântecelui.  Asemenea şi Ana se ruga lui Dumnezeu în tot locul. Şi i-a auzit pe dânşii Domnul şi le-a trimis pe îngerul Său , binevestindu-le lor Naşterea Maicii Domnului, spre mântuirea neamului omenesc.

Cu toate că erau înaintaţi în vârstă, Sfinţii Ioachim şi Ana n-au deznădăjduit şi nu au încetat rugăciunea către Dumnezeu de a le dărui lor urmaş. Ştiau că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă, în plus aveau exemple din vieţile drepţilor Vechiului Testament care s-au învrednicit a avea fii la bătrâneţile lor, ca Aaron şi Sarra, cărora li s-a născut Isaac, sau Ana, mama proorocului Samuel. Ioachim a fost categoric în cererea sa: "Nu voi da gurii mele hrană, nici mă voi întoarce la casa mea, ci lacrimile mele să-mi fie mie hrană şi pustia aceasta casă, până ce mă va auzi şi mă va cerceta pe mine Domnul Dumnezeul lui Israel."

Câtă diferenţă este între oamenii şi mentalităţiile acelor vremuri şi noi, cei de astăzi! Atunci erai socotit un paria al societăţii dacă nu lăsai cel puţin un urmaş, mai mult decât atât, nici măcar la templu nu îţi puteai aduce darul. Astăzi, în cele mai multe familii, naşterea de prunci este programată în funcţie de priorităţile pe care cei doi soţi şi le stabilesc (casă, maşină, loc de muncă sigur etc.), de multe ori o sarcină survenită înaintea "termenului" propus fiind ştearsă din catastifurile stării civile (dar nu şi ale lui Dumnezeu!!!) pe masa vreunui cabinet de ginecologie. Paradoxul acestor vremuri este că multe familii amână sau împiedică naşterea de fii prin diferite metode, ani în şir, cheltuind o grămadă de bani (bani cu care ar fi putut creşte cel puţin un copil!), iar după ce reuşesc să se "realizeze" profesional îşi dau seama că viaţa le este pustie, îşi doresc cu disperare copii şi, nemaiputând avea (pentru că nu te poţi juca cu Dumnezeu de-a "baba oarba"), apelează la înseminţări artificiale, cheltuind şi cu acestea sume considerabile.

Astăzi, mai mult ca oricând, inversarea valorilor a devenit o modă. Dacă ai mai mult de doi copii eşti considerat fie iresponsabil, fie sectar şi, încet, încet eşti dat la o parte. Sunt la modă familiile cu un singur copil, căruia părinţii să îi ofere "tot ceea ce ei nu au avut", care să fie mereu în centrul atenţiei tuturor (de parcă ar fi un exponat de muzeu) şi căruia să nu i se refuze niciodată nimic. Consecinţele acestor comportamente anormale se vor vedea în timp şi dacă Dumnezeu nu va mai trimite printre noi şi oameni capabili să acuze pe faţă aceste urâciuni şi să întoarcă inimile celor stăpâniţi de cel rău la El, viitorul va arăta foarte sumbru.

Frumuseţea sărbătorii de astăzi (şi a oricărui praznic în general) constă în faptul că ea nu s-a demodat, că este atemporală, că Sfinţii deşi au murit sunt vii în Împărăţia lui Dumnezeu şi îi putem oricând ruga să mijlocească pentru noi. Să îi rugăm aşadar pe Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana să ne apere căsniciile şi familiile de orice uneltire a vrăjmaşului şi să ne ajute să ne păstrăm departe de ispitele acestei lumi pentru ca şi numele noastre să fie trecute în ceruri!

"Cu multe fapte bune au fost împodobiți Sfinții şi dumnezeieştii părinţi Ioachim şi Ana, despre care se spune că duceau o viaţă sfântă şi neprihănită înaintea Domnului. Dar niciuna dintre faptele bune nu le-au adus lor mai mare bucurie,slavă şi cinste de la Dumnezeu, ca rugăciunea şi postul. Cu aceste două virtuţi Sfinţii Ioachim şi Ana au atras asupra lor mila şi îndurarea preabunului Dumnezeu, care i-a învrednicit să fie părinţi ai celei mai binecuvântate fiice a neamului omenesc, adică ai Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria. "(Pr. Cleopa)