14 decembrie 2010

Confesiune...

De două luni am pornit, împreună cu un grup de prieteni,  o campanie ortodoxă de informare în liceele sibiene cu teme precum manipularea mass-media, iubire, sex, anticoncepţionale, avort şi alternativa. De două luni nu mai dorm, nu mai mănânc, nu mai scriu pe forumuri, nu mai citesc, nu mă mai uit la filme...şi mă întreb: oare de ce simt că trebuie să mă implic într-atât? oare de ce simt atâta iubire şi compasiune pentru aceşti tineri la care altă dată întorceam capul pe stradă cu un soi de dispreţ şi dezaprobare?
La sfârşitul acesta de săptămână am fost la mănăstirea Sâmbăta  de Sus (Brâncoveanu) unde ne-am adunat mai mulţi din ţară care desfăşurăm campanii asemănătoare. E de prisos să spun că am întâlnit o mulţime de oameni grozavi, oameni de care nu-ţi mai venea să te desparţi. Anamaria, una din fetele întâlnite acolo, a făcut o remarcă pe care am înregistrat-o imediat. A spus că ea, atunci când merge prin licee, nu simte că merge să susţină o campanie anti-avort sau anti-anticoncepţionale sau anti-libertinaj sau ce mai vreţi voi ,ci merge să-l propovăduiască pe Hristos şi Evanghelia Sa, în măsura în care e capabilă de acest lucru şi are binecuvântare. Da, până la urmă asta facem, nu? Sau asta ar trebui să facem. Să-L aducem pe Hristos în sufletele de multe ori golite de sens ale acestor copii. Şi atunci parcă mi s-a luat o ceaţă de pe ochi...Da, de asta simt că trebuie să fac mai mult, de asta simt această luptă care se dă în mine. Pentru că şi eu am fost ca ei. Exact ca ei. Fără să ştiu de ce merg prin această lume, fără să ştiu Cine mă iubeşte, fără să înţeleg ce trebuie să fac mai departe. Şi exact atunci, exact în anii aceia de liceu, în anii aceia de căutări pentru mine Dumnezeu mi-a trimis un om care mi-a vorbit pentru prima oară despre Adevăr, despre frumuseţea religiei mele pe care eu o renegasem, despre o Iubire fără limite şi despre multe, multe alte lucruri care îmi erau străine până atunci. Şi prin acest om mi-a mai trimis încă vreo câţiva zeci de oameni la care am găsit răspunsuri la întrebările mele în ceea ce au scris. Oameni ca vrednicul de pomenire Părinte Teofil Părăian care mi-a descoperit bucuria şi tinereţea Ortodoxiei şi pe care l-am îndrăgit enorm în acei ani de prime căutări, oameni ca Părintele Savatie Baştovoi care a spulberat  pentru mine  definitiv mitul că la biserică merg doar bătrânei şi băbuţe care n-au ce face altceva acasă, oameni ca Părintele Rafail Noica, Părintele Cleopa şi alţii. Dumnezeu lucrează prin oameni...poate a venit vremea să mulţumesc cumva pentru darul pe care mi l-a trimis atunci...

12 comentarii:

Liliana spunea...

Minunat cuvantul tau, draga mea!
Asa este, avem sa multumim pentru Cuvantul primit la timpul potrivit. Acesti tineri nu sunt pierduti ci trebuie doar ajutati, nu se stie niciodata cum va rodi Cuvantul in inima lor, mai devreme sau mai tazriu, dar cel mai important este ca trebuie spus.
Felicitari pentru ceea ce faceti, si eu l-am solicitat pe Leonard de cateva ori la clasele mele si s-au simtit schimbari imediate.
Ma bucur pentru ceea ce faceti.

Inseamna ca ai fost si la M-rea Sf. Ioan Casian in vara? :)

Dana spunea...

E minunat ce faci!Ma bucur tare mult ca sunt asemenea initiative.

Diana Maria spunea...

Liliana, din păcate astă vară nu am fost la intalnirea de la Constanţa; m-am întâlnit cu Leonard şi ceilalţi doar în week-end-ul acesta la mănăstirea Sâmbăta.

Irina spunea...

Multumesc, Maria Diana!

Parca imi da ghes si mie initiativa voastra... M-ar tenta sa incerc si eu...

Imi aduc aminte ca pentru mine au fost suficiente vreo 2-3 impartasiri in Postul Mare, cand ne-a dus mama pe amandoi fratii, desi ea nu avea vreo treaba cu Biserica, apoi profesorii buni si calzi pe care i-am avut inca din clasele primare, apoi in scoala generala, apoi la liceu, la orele de religie... Atat... Pe urma multi ani de patima si ratacire, ca Hristos sa ma astepte in continuare cuminte si cuibarit intr-un locas ascuns din inima si sa rasara cu putere acum 3 ani...

Sa te ajute Maica Domnului in continuare, pe tine si pe restul care faceti treaba asta!

Diana Maria spunea...

Irina, văd că eşti din Constanţa...nu văd de ce nu ai putea încerca, pentru că de fapt de acolo a pornit totul, de la Constanţa şi Bucureşti. Dacă vrei detalii îmi poţi scrie pe adresa provitasibiu@yahoo.com.
Te îmbrăţişez!

a_mee spunea...

Doamne ajută!

Mă bucur că a ajuns vorba lui Dumnezeu la tine prin gura mea. Aşa este: campania noastră este o campanie de aducere a lui Hristos mai aproape de tinerii şi copiii atât de debusolaţi ai vremurilor noastre.
Nu ca noi nu am fi fost la fel...
Şi să ştii că, după fiecare clasă "grea", cu care mi se pare că dialogul e bolovănos şi că e sinistră viaţa asta a lor golită de sens, după ce-mi şterg lacrimile, Dumnezeu îmi pune atâta dragoste şi bucurie în suflet încât ştiu, fără tăgadă, că ceea ce fac e ceea ce TREBUIE.
Dumnezeu nu are nici un suflet de pierdut, zicea părintele Arsenie Boca.
Prin fiecare vorbă de a mea e un mesaj al LUI şi nu sunt eu în măsură să ştiu pentru urechea cărui copil de 13 ani am vorbit eu azi.
Fiecare merită o şansă, fiecare merită să ştie că e iubit cu o dragoste absolută, fiecare merită să ştie, măcar, că nu e condamnat la nefericire...
În sufletele lor se aprinde speranţa, asta o văd de fiecare dată la sfârşitul orei când îi privesc în ochi.
Şi există speranţă.
Şi există Adevăr.
Pentru că există Hristos!

Irina spunea...

Diana Maria, da, sunt din C-ta, dar locuiesc in Bucuresti, unde lucrez de la 9 la 18-19 seara... In viitorul apropiat nu m-as putea implica deloc...:(

Diana Maria spunea...

Irinuca, abia acum mi-am dat seama cine eşti...Te pup!

AlexandraB spunea...

Ce frumos...
Ma regasesc in ce ai scris, ma bucur ca ai scris asta...
Si eu am inceput tot cu par. Teofil, la o tabara in care credeam ca merg de plictieala ca nu am ce face acasa... cu alte fete credincioase din ASCOR.
Dumnezeu sa te ajute sa marturisesti mai departe!!!
Un pupic drag de la Alexut (si de la mine, Ale) :)

adriana spunea...

La multi ani, cu multe bucurii!

Liliana spunea...

La multi ani in vesnicie!

Daniela spunea...

Mi-ar fi placut sa citesc mai multe postari ale tale legat de aceasta experienta.Doamne ajuta!