PS Iustinian, despre moarte

Aşa cum am promis ieri, un nou fragment din Iustinian, de data aceasta despre moarte:

Copilul e inconştient, dar şi lui îi este frică de moarte, şi nouă tuturor, pentru că moartea e o stare anormală. Moartea este un intrus, un accident în viaţa noastră.Omul a fost făcut nemuritor. Frica de moarte este tocmai pentru că noi, în făptura, în structura noastră suntem o fiinţă şi realizăm că moartea este un duşman. Iar moartea e tocmai prăbuşirea din starea primordială, de la scopul pentru care am fost creaţi. Pentru că Dumnezeu ne-a creat nemuritori. Prin neascultarea noastră de cuvântul lui Dumnezeu am câştigat moartea. Greşeala, catastrofa extraordinară a venit în momentul în care nu am vrut să ascultăm. Şi atunci, noi trăim cu spaima asta a morţii pentru că moartea nu ne aparţinea de la bun început.Ruperea aceasta dintre sufletul nemuritor şi haina trupului, dezbinarea aceasta dintre materie şi spirit se numeşte moarte. Provoacă durere şi de o parte şi de alta. Şi e firesc să fie aşa. Dar la urma urmei, şi moartea este un dar de la Dumnezeu. Închipuiţi-vă starea de pervertire a omului dacă ar fi rămas nemuritor! Ar fi fost infernul pe pământ dacă, în starea de cădere, de pervertire şi de stricăciune a omului, el ar fi rămas nemuritor. Şi atunci Dumnezeu a poruncit să ne întoarcem în pământul din care am fost făcuţi. Dar nici aceasta nu este starea noastră definitivă. Pentru că nemuritor rămâne sufletul. Şi prin suflet devine nemuritor şi trupul.

(IUSTINIAN, Bogdan Eduard, Ed. Dacia, 2006)

Am primit la începutul săptămânii trecute, din partea unei prietene dragi, o carte de-a dreptul minunată, despre un om cu totul deosebit: Prea Sfinţitul Iustinian al Maramureşului. Cartea se numeşte: Convorbiri în amurg şi este continuarea unei alte cărţi, mai ample, despre viaţa şi câteva cuvinte de învăţătură ale Prea Sfinţitului: Iustinian.
Nu m-am putut abţine să nu vă împărtăşeşc şi vouă câteva din învăţăturile PS Iustinian.


Bogdan Eduard: După o experienţă de-o viaţă în mănăstire şi în slujba lui Hristos, care credeţi că e cea mai mare virtute?
PS Iustinian: Sigur mă întrebi?
B.E.: Da
PS I: Sau mă ispiteşti? Dacă îţi voi spune, nu mă vei crede. Smerenia e cea mai mare virtute. Datorită mândriei au căzut îngerii din ceruri şi au devenit diavoli. Hristos ne-a mântuit smerindu-se până la moarte. S-a smerit Dumnezeu pentru noi, că noi ne-am înmândrit  şi am vrut să fim dumnezei, asemenea lui Lucifer. Postul e un act de smerenie. Când spui "Tatăl nostru" este un act de smerenie. Modestia este temelia virtuţii tuturor. Vine la mine un frate şi îmi spune: "Ştiţi, nu vă supăraţi, pe mine mă chinuieşte grozav duhul mândriei." Mă uitam la el, era mic, prăpădit, urâţel şi mă gândeam: "Mă, cu ce Dumnezeu se poate mândri şi ăsta?". Vezi, mândria există şi la cel mai necăjit om. E şi simplu, e şi prost, e şi rău. Şi totuşi e orgolios, e mândru. Din nefericire, aşa se întâmplă. Eu n-am putut fi niciodată stăpânit de acest păcat. Nu pentru că am fost cel mai bun, nu.  Am fost lucid!
 Cu ce să mă mândresc? Dacă am ochi şi nu sunt chior, am pentru că Dumnezeu mi i-a dat. Dacă am mâini şi picioare sănătoase le am pentru că Dumnezeu mi le-a dat. Tot ce avem noi este un dar de la Dumnezeu şi nu te poţi mândri. Trebuie să ne folosim de aceste daruri ,dacă avem minte înţeleaptă. 
(Iustinian, Bogdan Eduard, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2006)

Dacă v-am stârnit curiozitatea vă doresc lectură plăcută, dacă nu...oricum voi reveni cu noi fragmente din carte!

Anunţ de maximă importanţă!

CARTEA ELECTRONICĂ DE IDENTITATE ÎN

DEZBATERE PUBLICĂ

 

Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH) adresează
jurnaliştilor şi tuturor celor interesaţi invitaţia de a se implica în dezbaterea
publică a proiectului de ordonanţă ce vizează modificarea  cadrului legislativ privind evidenţa
persoanelor, actele de identitate şi libera circulaţie pe teritoriul României a
cetăţenilor, proiect elaborat de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi
publicat pe pagina de internet a instituţiei.

Printre cele mai importante modificări preconizate se regăsesc cele privind datele ce urmează a fi stocate, inclusiv amprentele, şi cele privind modalitatea de acces la datele

cu caracter personal din Registrul Naţional de Evidenţă a Persoanelor. În forma
propusă aceste modificări pot aduce grave atingeri drepturilor şi libertăţilor
cetăţeneşti, în special dreptului la viaţă privată.

APADOR-CH atrage atenţia că tehnologia folosită de cardul electronic de identitate este una de tip RFID (identificare prin radio-frecvenţă) în genul celei care permite citirea

preţului unui produs după codul de bare ataşat. Cipul din cardul electronic de
indentitate al fiecărei persoane are rolul codului de bare ataşat fiecărui
produs.  Aplicaţia uzuală a tehnologiei
este identificarea animalelor şi a obiectelor.

Extinderea acestei tehnologii la oameni a generat în permanenţă controverse la nivel mondial pe motiv că nu oferă garanţii pentru respectarea dreptului la viaţă privată,

întrucât permite aflarea datelor persoanale ale deţinătorului de card
electronic de identitate de către oricine are un aparat în genul cititorului de
coduri de bare. De asemenea, tehnologia RFID permite monitorizarea în orice loc
şi în orice moment a oricărei persoane şi prezintă riscul  clonării cipului din cardul electronic de
identitate.

Proiectul de ordonanţă luat în discuţie nu permite celor care consideră că tehnologia „codului de bare” nu le oferă suficiente garanţii de respectare a vieţii

private să opteze pentru varianta de până acum, „clasica”, simplă, a cărţii de
identitate.

Acelaşi regim este prevăzut în ordonanţă şi pentru cărţile de rezidenţă (pentru cetăţenii străini), care vor fi numai în format electronic.

Obligativitatea cărţii electronice de identitate/rezidenţă şi neprevederea expresă în proiectul ordonanţei a unui drept de opţiune al persoanei între cardul „simplu” de identitate şi cel electronic constituie o restrângere nejustificată adusă dreptului la viaţă privată garantat prin art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. 

De asemenea, includerea datelor privind amprentele persoanei în cardul electronic de identitate/rezidenţă, în condiţiile în care există posibilitatea accesării necontrolate şi a clonării acestor carduri, constituie măsuri excesive, dispuse de autorităţile naţionale fără a exista expres o asemenea obligaţie în legislaţia europeană invocată în nota de fundamentare a proiectului de ordonanţă. De aceea, este necesar ca amprentele să fie eliminate din datele biometrice preluate pentru eliberarea cardului electronic de identitate.

Un pericol pentru viaţa privată îl reprezintă şi numărul excesiv de mare al autorităţilor prevăzute în proiect ca având drept de acces şi prelucrare a datelor biometrice
ale persoanelor. În consecinţă, numărul acestor autorităţi trebuie restrâns la
minimul strict necesar şi trebuie înlăturată dispoziţia care prevede, generic,
posibilitatea ca orice persoană juridică să acceseze aceste date.

Având în vedere cele de mai sus, APADOR-CH a solicitat Ministerului Administraţiei şi Internelor organizarea unei dezbateri publice a proiectului ordonanţei. Ca urmare ministerul a dat publicităţii un anunţ privind organizarea unei întâlniri care are ca scop dezbaterea publică a proiectului. Întâlnirea va avea loc vineri, 20 august 2010, ora 12, la sediul instituţiei (Piaţa Revoluţiei, nr.1A, Sector 1), Sala de Marmură, etaj II, intrarea A1.

18 august 2010

APADOR-CH

Pentru detalii suplimentare:

Maria-Nicoleta Andreescu tel: 0733.078.721

Un fragment...

"Nu legea face realiltatea, ci realitatea s-a transformat în lege. Când oamenii au lepădat legile lui Dumnezeu, Diavolul şi-a impus îndată legile sale. Dar, în fond, nu există decât o singură lege a lui Dumnezeu, care este Viaţa, şi o singură lege a Diavolului, care este Moartea. Multe sunt dorinţele şi poftele oamenilor şi în multe feluri îi ispiteşte Diavolul. Dar, dacă vei căuta, vei vedea că toate sfârşesc în moarte. Tinerii îndrăgostiţi ajung să se ucidă între ei, , iar dacă nu o fac, îşi ucid copiii înainte de a se naşte. Avarii mor în singurătate, iar de multe ori sunt ucişi de hoţi sau otrăviţi de rude. Şi tot aşa, pentru că Diavolul, atunci când îşi propune ceva, are un singur scop: să ucidă."
(Savatie Baştovoi, Diavolul este politic corect)

Cine moare câte puţin (Pablo Neruda)

Moare câte puţin cine se transformă în sclavul obişnuinţei,
urmând în fiecare zi aceleaşi traiectorii;
cine nu-şi schimbă existenţa;
cine nu riscă să construiască ceva nou;
cine nu vorbeşte cu oamenii pe care nu-i cunoaşte.

Moare câte puţin cine-şi face din televiziune un guru.

Moare câte puţin cine evită pasiunea,
cine preferă negrul pe alb şi "punctele pe i" în locul unui vârtej de emoţii,
acele emoţii care învaţă ochii să strălucească,
oftatul să surâdă şi care eliberează sentimentele inimii.

Moare câte puţin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său;
cine nu riscă certul pentru incert pentru a-şi îndeplini un vis;
cine nu-şi permite măcar o dată în viaţă să nu asculte sfaturile "responsabile".

Moare câte puţin cine nu călătoreşte;
cine nu citeşte;
cine nu ascultă muzică;
cine nu caută harul din el însuşi.

Moare câte puţin cine-şi distruge dragostea; cine nu se lasă ajutat.

Moare câte puţin cine-şi petrece zilele plângându-şi de milă şi detestând ploaia care nu mai încetează.

Moare câte puţin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început;
cine nu întreabă de frică să nu se facă de râs
şi cine nu răspunde chiar dacă cunoaşte întrebarea.

Evităm moartea câte puţin, amintindu-ne întotdeauna că "a fi viu" cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira.

Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă.

Totul depinde de cum o trăim...

Dacă va fi să te înfierbânţi, înfierbântă-te la soare.
Dacă va fi să înşeli, înşeală-ţi stomacul.
Dacă va fi să plângi, plânge de bucurie.
Dacă va fi să minţi, minte în privinţa vârstei tale.
Dacă va fi să furi, fură o sărutare.
Dacă va fi să pierzi, pierde-ţi frica.
Dacă va fi să simţi foame, simte foame de iubire.
Dacă va fi să doreşti să fii fericit, doreşte-ţi în fiecare zi... 

Au nevoie de rugăciune!

Ana-Maria şi bebeluşul ei, Damian, au nevoie de rugăciune. Damian s-a născut vineri şi până azi n-a reuşit să mănânce deloc din cauza unei probleme abdominale. Mâine Damian va fi botezat, apoi va intra în operaţie.

Dumnezeu să le ajute să primească voia Sa cea sfântă, oricare ar fi ea!

De ce există atât de mult rău în lume şi Dumnezeu nu opreşte violenţa?

Într-o carte este descris următorul episod:
"Odată s-au adunat oamenii, aiu ieşit în câmp şi L-au provocat pe Dumnezeu:
-Dacă existi, Dumnezeule, atunci de ce domneşte răul în lume, de sunt atâtea războaie, omoruri, violenţă şi hoţii?
Dumnezeu i-a întrebat: 
-Vouă vă place asta?
-Sigur că nu.
-V-am dat voinţă liberă, atunci de ce vă războiţi, violaţi şi furaţi?"
Dumnezeu nu crează răul. Oamenii fac acest lucru. Molile "se nasc" în haine şi apoi le mănâncă.  Fierul "naşte" rugina, care îl mănâncă apoi. Omul dă naştere răului şi acesta îi mănâncă sufletul. Atunci când păcătuieşte şi nu-i pare rău (păcătuieşte cu fapta, cu cuvântul, cu gândul), omul eliberează o undă de energie negativă. Închipuiţi-vă câţi oameni au păcătuit! Ce cantitate de astfel de energie se adună atunci? Oceane întregi! Din această cauză se şi întâmplă atâtea nenorociri pe pământ: cutremure, inundaţii, războaie.
 (Părintele Ambrozie Iuraslov)