Aşa cum am promis ieri, un nou fragment din
Iustinian, de data aceasta despre moarte:
Copilul e inconştient, dar şi lui îi este frică de moarte, şi nouă tuturor, pentru că moartea e o stare anormală. Moartea este un intrus, un accident în viaţa noastră.Omul a fost făcut nemuritor. Frica de moarte este tocmai pentru că noi, în făptura, în structura noastră suntem o fiinţă şi realizăm că moartea este un duşman. Iar moartea e tocmai prăbuşirea din starea primordială, de la scopul pentru care am fost creaţi. Pentru că Dumnezeu ne-a creat nemuritori. Prin neascultarea noastră de cuvântul lui Dumnezeu am câştigat moartea. Greşeala, catastrofa extraordinară a venit în momentul în care nu am vrut să ascultăm. Şi atunci, noi trăim cu spaima asta a morţii pentru că moartea nu ne aparţinea de la bun început.Ruperea aceasta dintre sufletul nemuritor şi haina trupului, dezbinarea aceasta dintre materie şi spirit se numeşte moarte. Provoacă durere şi de o parte şi de alta. Şi e firesc să fie aşa. Dar la urma urmei, şi moartea este un dar de la Dumnezeu. Închipuiţi-vă starea de pervertire a omului dacă ar fi rămas nemuritor! Ar fi fost infernul pe pământ dacă, în starea de cădere, de pervertire şi de stricăciune a omului, el ar fi rămas nemuritor. Şi atunci Dumnezeu a poruncit să ne întoarcem în pământul din care am fost făcuţi. Dar nici aceasta nu este starea noastră definitivă. Pentru că nemuritor rămâne sufletul. Şi prin suflet devine nemuritor şi trupul.
(IUSTINIAN,
Bogdan Eduard, Ed. Dacia, 2006)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu