Dumnezeu este dragoste!

Odată a trebuit să mă duc la gară să întâmpin un pachet de cărţi de la Bucureşti. Pentru că încurcasem autobuzele, am ajuns cu o oră mai devreme. Am hotărât să nu mă mai plimb aiurea încolo şi încoace şi m-am aşezat pe o bancă. Era foarte frig şi eu m-am folosit de prilej pentru a mă ascunde sub glugă de privirile trecătorilor care, atunci când văd un popă, fluieră, râd sau vor să-i dea un leu.

De bancă s-a apropiat un bărbat care, înainte de a vorbi, m-a trezit cu norul de miros de vin pe care îl răspândea. "Părinte, pot să stau şi eu?". "Stai", i-am zis. S-a aşezat cu greu, pe urmă a adăugat: "Pot să te întreb ceva?". M-am pregătit să aud refrenul clasic despre cum i-a ars casa şi a rămas cu cinci copii fără mamă, că vine din spital şi are nevoie de câţiva lei ca să ajungă acasă.

"Părinte, ce să fac ca să mă mântuiesc?", au fost primele lui cuvinte. Această întrebare a fost pentru mine ca o palmă trasă nu de om, ci de Dumnezeu. Eu ştiam că aşa încep discuţiile numai în Pateric, iar în gară la Chişinău discuţiile sunt de altă natură. Zic: "Iartă pe toţi, din tot sufletul." "Eu îi iert", zice. "Şi nu vorbi despre nimeni de rău". S-a gândit puţin, pe urmă a zis: "Eu nu vorbesc pe nimeni de rău". "Dacă faci acestea, poţi să te mântuieşti"- i-am zis, deşi pe moment m-am gândit că nu-şi dă seama ce vorbeşte. Apoi am adăugat :"Şi să crezi în Dumnezeu". "Cred", a zis.(...)

Discuţia noastră s-a încins atunci când eu am zis că Dumnezeu îşi schimbă de multe ori hotărârile. "Nu! Dumnezeu nu este făţarnic, El nu poate să-şi încalce cuvântul", a încercat el să-L apere pe Dumnezeu. "Ba-l schimbă, zic. Adu-ţi aminte ce a zis Dumnezeu pe vremea lui Noe - şi s-a căit Dumnezeu că i-a făcut pe oameni şi a zis: voi stârpi neamul acesta - , dar pe urmă s-a răzgândit şi a hotărât să-l lase pe Noe cu familia sa ca să prelungească neamul omenesc. Dumnezeu îşi schimbă hotărârile, Dumnezeu nu este mândru şi încăpăţânat ca oamenii, El ar face orice din dragoste pentru om, El ar face orice numai să ne câştige dragostea noastră". Bărbatul acela de lângă mine, care până atunci îmi părea un cerşetor beat cu curaj de vorbă, s-a înviorat de o durere şi o bucurie cunoscută mie, iar ochii lui s-au înlăcrămat discret: "Să ştii că tu ai dreptate", a zis. "Dumnezeu este dragoste - a continuat el. Eu ştiu că Dumnezeu este dragoste şi eu ştiu că El este." Apoi s-a lovit cu mâna peste genunchiul stâng şi a zis: "Vezi? Ăsta nu-i!". Pe urmă, lovindu-se peste celălalt picior a adăugat: "Şi nici ăsta nu trebuie să fie!". Abia atunci mi-am dat seama că nu are un picior. "Eu trebuie să nu mai fiu deloc. Dar eu sînt. Eu am trecut tot Afganistanul. Şi eu ştiu că Dumnezeu este. Eu am fost în Afganistan chiar de la început. Am ţinut 6 ani, dar pe urmă m-au decontat...  am călcat pe o mină. M-am trezit în spital. L-am văzut numai pe medicul şef arătând cu degetul: Pe ăsta duceţi-l încolo, adică..., înţelegi, la groapă. Un picior îmi zburase, celălalt abia se mai ţinea, eram numai bucăţi. Atunci eu m-am rugat la Dumnezeu, pentru că eu nu credeam în Dumnezeu, şi am zis:"Dacă eşti, ajută-mă să mă ridic."Şi atunci eu am simţit o putere. Dumnezeu mi-a dat putere, Dumnezeu mi-a dat a Lui putere şi eu m-am ridicat. Când m-a văzut doctorul s-a holbat la mine şi m-a întrebat: "Tu ce faci? Eu parcă am zis ca tu să mergi încolo...""Eu n-am să merg încolo - i-am zis -, şi nici tu n-o să mergi încolo"...nimeni nu trebuie să meargă încolo. "Da, dar tu ...cum te-ai ridicat?" "Dumnezeu m-a ridicat." "Care Dumnezeu? Tu trebuie să mergi să te lecuieşti la cap! Sau nu ştii ce a zis Darwin?" "Eu ştiu ce a zis Darwin. Dar uite că tu ai zis ca au să mă duc încolo, dar Dumnezeu nu m-a lăsat să mă duc încolo". Ştii, părinte - mă asigura el -, Dumnezeu este şi El este dragoste. Eu ştiu că El mă iubeşte, eu nu ştiu pentru ce El mă iubeşte, eu sunt beţiv şi, ce să mai spun, sunt cel mai murdar om din lume. Dar cred că El mă iubeşte pentru că eu sunt al Lui. Şi El pe fiecare om îl iubeşte aşa. El nu spune fă cutare au cutare, El nu îndrăzneşte să spună nimic, pentru că El ne iubeşte. Dar El se uită la mine şi zice: Tolia, nu este bine că tu te târăşti în glod, hai, ridică-te, hai, te rog, ridică-te, uite, Eu o să te ajut să te ridici. Şi eu mă ridic puţin şi pe urmă iară cad, dar Dumnezeu nu încetează să mă iubească. Şi eu simt asta şi mie mi-e ruşine."

(Ieromonah Savatie Baştovoi, Dragostea care ne sminteşte)