Din ciclul "Cărţi care îmi sunt dragi" - "Fabiola sau Biserica din catacombe"

Aşa cum am zis de mai multe ori există câteva cărţi care mi-au plăcut foarte mult şi pe care le-am citit şi recitit şi rerecitit ş.a.m.d. Una dintre acestea este "Fabiola sau Biserica din catacombe". Trebuie să recunosc că îmi plac foarte mult romanele. Am avut o perioadă îm liceu când citeam câte un roman la două-trei zile (în ritmul acesta vă puteţi da seama că nu reuşeam niciodată să reţin numele personajelor, pentru că treceau mult prea repede prin viaţa mea, iar acţiunea îmi rămânea întipărită în minte prea puţin timp - nu mă refer aici la romanele "de valoare" ca "Idiotul" sau "Fraţii Karamazov"). Deci, "Fabiola"... Deşi este un roman, nu am niciun motiv să nu cred că evenimentele din carte chiar s-au întâmplat, chiar dacă poate nu în acea ordine sau cu acele personaje. Oricum , pe parcursul lecturii am întâlnit prieteni dragi, ca Sfântul Sebastian sau Sfânta Cecilia. La Sfântul Sebastian, cel puţin, este descris martiriul într-un mod asemănător celui dinVieţilor Sfinţilor. De asemenea am îndrăgit-o foarte mult pe Agnia (cine n-ar îndrăgi o asemenea fiinţă?). Este o carte cu final fericit. Martiriul unor creştini nu poate fi socotit un lucru trist. Nici de către ei nu era socotit aşa, deoarece îl aşteptau cu pace ştiind că în curând vor fi mult mai aproape de Domnul decât au putut fi în viaţă. Tânărul Pancratius chiar îşi doreşte din tot sufletul să sufere pentru Hristos, la fel ca şi tatăl său, şi se nelinişteşte când vede că acest lucru întârzie. Câţi dintre noi, cei de astăzi, ne mai dorim suferinţa?
Dacă nu aţi citit-o deja, nu ezitaţi să citiţi această carte. Nu este o carte pentru copii sau adolescenţi!(sau nu neaparat). Pe mine, cel puţin, m-a întărit lectura acestei cărţi de fiecare dată când am parcurs-o. Şi cred că nu sunt singura.

P.S. Dacă aţi citit romane creştine şi vreţi să le recomandaţi şi altora, nu ezitaţi să o faceţi aici!